În lumea politică, atunci când cineva trebuie ținut la distanță, mesajul nu trebuie transmis direct și abrupt. E nevoie în mod obligatoriu de o introducere siropoasă, în care cel vizat să fie apreciat pentru calitățile sale, chiar să i se mulțumească pentru tot ceea ce a făcut pentru partid, pentru ca de-abia în final să i se transmită mesajul țintit.
Nici acesta nu trebuie să pară implacabil, ca să se mai lase portițe deschise pentru viitor, când lucrurile se mai pot schimba. E suficient ca după aprecierile din introducere să urmeze conjuncția ”dar”, pentru că persoana vizată știe să decripteze mesajul.
De regulă, enunțul sună cam așa: ”Domnul X este un politician de anvergură, este un coleg pe care îl apreciem și care a făcut multe pentru partid și pentru comunitate, dar…”, mai departe ținând de abilitatea mesagerului de a-i da de înțeles „colegului” că nu prea mai e nevoie de serviciile sale.
Un mesaj care poate fi perfect încadrat în această categorie a fost enunțat de primarul Nicolae Robu, atunci când a venit vorba de implicarea ”colegului” Cristian Bușoi în treburile interne ale PNL Timiș, plecând de la zvonurile că europarlamentarul liberal ar avea un cuvânt greu de spus în filială. Robu l-a apreciat la scenă deschisă pe Bușoi, a spus și că este un coleg și un prieten, iar ca tabloul să fie complet, a folosit și conjuncția ”dar”.
”Cristian Bușoi este colegul și prietenul nostru, dar nu are nici o implicare în PNL Timiș”, a declarat Nicolae Robu.
La prima vedere, Cristian Bușoi nu pare zguduit de afirmația lui Robu, ba chiar s-ar putea spune că este lăudat. Cu o condiție: să nu fi existat conjuncția ”dar”, suficientă pentru ca Bușoi să poată decodifica mesajul. La fel ca și cei susținuți de el.
