Eforturile din ultima vreme pentru ca în farfuriile românilor să se regăsească tot mai multe produse românești, întreprinse atât de autoritățile centrale, cât și de cele locale, s-au intensificat.
Avem tot mai multe reglementări menite să-i oblige pe comercianții din marile magazine și din piețe să rezerve procente bine definite pentru fructe, legume, carne și alte alimente provenite din gospodăriile sau de la firmele autohtone.
O parte a acestor legi rămâne, însă, mai mult pe hârtie, pentru că unora le lipsesc normele de aplicare, iar altele sunt dificil de pus în practică. Până la urmă, proveniența alimentelor pe care le punem pe mese nu este verificată „la sânge”, așa cum ar trebui, și doar controalele locale, așa cum s-a mai întâmplat la piețele volante din Timișoara, mai scot la iveală șmecheriile celor care vând, de exemplu, așa-zise roșii de grădină achiziționate direct din tirurile turcești.
Noile prevederi legislative stabilesc obligativitatea ca 51 la sută dintre produsele alimentare de pe raft să fie de producție autohtonă.
Aceste modificări sunt intens promovate în diverse întâlniri în țară la care participă fermieri, reprezentanți ai asociațiilor profesionale și ai organizațiilor producătorilor români, precum și parlamentari care s-au implicat în promovarea inițiativei legislative, aceste acțiuni urmând să mai dureze până în luna octombrie.
În hypermarketuri, însă, situația este aceeași ca și până acum. Aparent, există mai multe legume și fructe românești, dar aceasta se întâmplă doar pentru că ne aflăm în anotimpul cald și mai există recoltă.
Conform noii legi, marii comercianți au obligaţia ca, pentru categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, lactate şi panificaţie să achiziţioneze produsele în proporţie de cel puţin 51 la sută din volumul de marfă pe raft prin lanţul alimentar scurt, adică de la orice producător regional care poate livra direct către magazine.
Legea include și modificarea etichetării cărnii și obligă comerciantul să afişeze vizibil formula „carne românească”, pentru consumatorul final, dacă aceasta îndeplineşte condiţiile din regulamentele europene, iar pe eticheta produselor din carne va fi anunțat obligatoriu procentul provenit din România.
Nu avem norme, dar plătim din greu
Deocamdată, guvernanții nu au elaborat normele metodologice de aplicare a acestei legi, iar povestea va mai dura cel puțin câteva luni și va cădea în sarcina viitorului executiv.
Mai mult, însuși textul legii se află în analiza Comisiei Europene, care trebuie să o analizeze din punct de vedere al concurenței. Practic, pe o piață comună europeană, este dificil să protejăm produsele românești printr-o simplă modificare a unei legi.
Cei care au dorit mai multe produse românești pe rafturi nu-și vor vedea visul împlinit prea curând. Nini Săpunaru, președintele Comisiei pentru Agricultură din Camera Deputaților, afirmă: „Politica supermarketurilor s-a schimbat față de producătorii de legume și fructe autohtoni, fac aprovizionări și nu mai pun taxe ascunse, iar oamenii sunt relativ mulțumiți din punctul ăsta de vedere.
Probabil că vom da drumul la un monitor al prețurilor – de exemplu, telemeaua este plătită la producător cu circa șapte lei/kg și ajunge la 22-25 de lei în raft. La fel se întâmplă la foarte multe produse.
Nu e normal ca un consumator român să plătească asemenea prețuri, umflate față de cele din supermarketurile din Uniunea Europeană. La produsele industriale este și mai rău.
De exemplu, un deodorant intră în țară cu 1,5 lei, importatorul primește 3-3,5 lei pe tub și se vinde la raft cu 12 lei. Același lucru se întâmplă cu toate produsele industriale importate, până și televizoarele sunt mai scumpe la noi decât în Germania”. Aceste afirmații sunt de mare interes pentru orice amator de… împins căruciorul prin hypermarket.
La piață, aceeași Mărie, cu multă… birocrație
O altă lege care a stârnit, la vremea ei, mult entuziasm, a fost cea a obligativității atestatului de producător pentru comercianții din piețe. Aceasta a intrat în vigoare la 1 mai 2015 și, în teorie, ar fi trebuit ca oamenii să știe exact din grădina cui provin legumele și fructele pe care le cumpără. De asemenea, ar fi trebuit să primească și un bon fiscal la piață.
Mai mult, 40 la sută din spațiile de vânzare din piețe ar fi trebuit rezervate pentru produsele românești. Cu un an mai devreme, Consiliul Local Timișoara luase decizia ca fiecare produs de pe tarabele piețelor din oraș să aibă afișată o etichetă pe care să scrie „produs în România” sau „produs din import”, pentru ca locuitorii să știe pe ce dau banii.
Nici una dintre aceste reglementări nu a avut efectul scontat. Etichetele din piețe s-au rărit, nimeni nu dă bon fiscal la fiecare kilogram de cartofi vândut, iar realitatea din teren a demonstrat că este dificil să se acopere 40 la sută din suprafața piețelor cu marfă provenită exclusiv din România, pentru că nu este suficientă, mai ales în lunile reci.
Piețele volante, atacate de șmecheri
O altă soluție găsită de consilierii locali timișoreni a fost înființarea piețelor volante, la Stadion, în Piața Traian și în Calea Lipovei. Acestea sunt deschise doar pentru producătorii locali, care doresc să-și vândă marfa direct timișorenilor, iar inițiativa a fost bine primită de public.
Chiar și în piețele volante și-au făcut loc diverși comercianți, cu marfă luată de la depozite en-gros și prezentată ca fiind din grădina personală, dar aceștia au fost depistați și amendați.
După cum se vede, protejarea mărfurilor autohtone nu este chiar atât de simplă cum pare la prima vedere și doar câteva schimbări prin lege, pe ici-pe colo, nu ajung, mai ales după vreo două decenii în care ni s-a băgat în cap că la noi în țară nu se face nimic atât de bun ca peste hotare.
Întoarcerea la rădăcini va fi, în mod sigur, mult mai anevoioasă decât ne imaginăm…
