Printre noi sunt oameni care au nevoie doar de o îmbrățișare. Este cazul lui Nea’ Mărin, un bănățean căruia îi lipsește hrana pentru suflet

Printre noi sunt oameni care au nevoie doar de o îmbrățișare. Este cazul lui Nea Mărin, un bănățean căruia îi lipsește hrana pentru suflet

Nu puține sunt persoanele de lângă noi care au nevoie, de cele mai multe ori, de o îmbrățișare, o vorbă bună, înțelegere din partea semenilor sau poate doar de un salut călduros.

Deseori trecem pe lângă astfel de oameni fără să-i observăm sau poate fără să ne facem timp să-i observăm.

O asemenea poveste ne este relatată pe pagina de Facebook a Asociaţiei Povestea Mea, care are ca scop ajutorarea persoanelor cu probleme sociale sau medicale.

”Mă uit la toți, aș prefera să vină cineva să-mi dea o palmă, dar să aibă cine”, sunt vorbele lui Nea Mărin, care dor atât de tare…

Iată povestea lui Nea Mărin scrisă pe pagina de Facebook a Asociației Povestea Mea:

”Dacă drumul m-a dus prin Caransebeș, cum era să-l evit pe Nea Mărin. Am pășit în centru și l-am strigat! Aveam să-l aștept câteva minute bune, deplasarea devenind tot mai anevoioasă. S-a uitat lung:

– Cristache, tu ești copile?

M-a mirat! De obicei, părea mult mai receptiv și nu se mișca atât de greu. Boala, bătrânețea, scot colții.

“Haideți Nea Mărin.. ușor!”

Vede tot mai greu, iar psihicul este din nou la pământ. A plâns, mi-a povestit că are de toate, mai puțin hrană pentru suflet – este printre cei care nu sunt vizitați și asta-l dărâmă în fiecare zi.

– Nu vreau să-mi aducă nimeni nimic, dar o vorbă pare să coste tot mai mult! Mă uit la toți, aș prefera să vină cineva să-mi dea o palmă, dar să aibă cine!

Lungul drum al vieții, nu l-a pregătit pentru asta. Este una dintre acele file pe care nu le-a citit și probabil nu știe cum să reacționeze. De când cu operația, este dependent de acest scaun și de aceea deplasarea îi pare un chin, dar nu are încotro.

CITEȘTE ȘI: Anxietatea socială, o tulburare de sănătate mentală reală. Cum pot fi ajutate persoanele aflate în suferință explică medicii timișoreni

“Mă crezi că mâine dacă plec de pe lume nu îmi pare rău? Poate că mi-am trăit viața suficient! Sunt ca un câine, unul de pe stradă, pe care nimeni nu-l bagă în seamă. Aici toți sunt amabili, se comportă bine, dar lipsește ceva care este al tău, o vorbă cunoscută!”

Cu lacrimi în ochi și îndurerat, mi-a cerut să mă strângă în brațe. “Cristi, ascultă aici la mine, dacă mai vii pe aici și nu voi mai fi, să ști că te-am respectat ca pe un fiu!” ..

Așa avea să-mi lase un ecou care să-mi răsune până când am ajuns acasă, deși acum în timp ce scriu, îi aud vocea, secundă cu secundă”.

Iată, doar câteva minute din viața noastră pe care să le petrecem cu persoane cunoscute sau nu pot conta enorm…

Sursa foto: Povestea Mea/Facebook