Primăria Timișoara stă să cadă: ruine și multă rușine (foto/video)

Primăria Timișoara stă să cadă: ruine și multă rușine

Se spune că pentru un oraș, cartea de vizită o reprezintă intrarea, fie că e vorba de șosea, aeroport sau gară. Însă adevărata carte de vizită, cu care se laudă până și primarii celor mai mici sate din țări civilizate, din Occident dar și din Est, este clădirea Primăriei. E clădirea-fanion a oricărei localități care se respectă.

Edificiul de pe Bulevardul Loga, numărul 1, care este sediul principal al Primăriei Timișoara și al Consiliului Local, locul unde vine toată lumea, de la oficiali de rang înalt și diplomați sosiți în vizită, delegații de oameni de afaceri până la simpli cetățeni cu petiții sau treburi birocratice, ar trebui să fie un etalon estetic și funcțional, adevărata carte de vizită a Timișoarei.

Dezastru total pe șantierul Meșterului Manole

Clădirea Primăriei Timișoara pare să se prăbușească, iar trecătorii riscă să le pice în cap câte o bucată de tencuială sau lemne putrede din streașină ori bucăți de burlane.

De departe unul dintre cele mai dezorganizate și mai haotice șantiere, pe care adminsitrația Fritz le-a început dar nu le-a mai terminat, în cei patru ani de mandat.

Tencuiala e căzută, pereții sunt scorojiți și cu igrasie, elemente din lemn sau din metal din streașină sau din sistemul de scurgere a apei de pe acoperiș stau să cadă, iar perimetrul nu este împrejmuit.

Un astfel de “șantier” care trenează în abandon de mai bine de trei ani, ar trebui să le dea fiori și să le aprindă becul roșu de alarmă celor de la Disciplina în Construcții, chiar din primărie, celor de la Inspectoratul în Construcții, Poliției Locale și chiar celor de la OPC, din cauză că angajații nu au loc de repaus și fumoar, așa că atârnă în curtea din spate, printre dărâmături.

Mai grav, oamenii care vin să depună diverse documente, proces ce durează uneori ore bune, în ciuda mult lăudatei digitalizări, nu au locuri de așteptare, așa că stau și ei în curtea din spate, în mijlocul șantierului, iar cei care au deja experiență și răbdare pentru a intra la faimoasa cameră 12, își aduc scaune pliante cu care stau în parcarea primăriei, așa cum puteți vedea în imaginile din acest material.

După tentativa de reabilitare din 2019, totul s-a năruit

Clădirea Primăriei Timişoara urma să aibă parte de un face-lift masiv, în valoare de nu mai puţin de nouă milioane de lei.

“La finalul investiţiei cetăţenii se vor putea plimba pe stradă fără frica de a le cădea tencuiala în cap lângă clădirea de pe C.D. Loga, nr. 1”, declara, în anul 2019, fostul primar Nicolae Robu. Nu au fost doar vorbe, ci s-a trecut rapid la acțiuni concrete.

Consiliul Local Timişoara a făcut, pe 19 martie 2019, un prim pas spre reabilitarea faţadelor clădirii Primăriei. În respectiva şedinţă de plen a fost aprobată documentaţia tehnică, indicatorii tehnico-economici pentru „Reabilitare faţadă şi înlocuire tâmplărie exterioară la corp clădire Primăria Municipiului Timişoara”.

Valoarea totală a investiţiei era de 8,944 milioane de lei, inclusiv TVA. Cu aceşti bani urmau a fi realizate lucrări de reabilitare a tuturor faţadelor clădirii, elementelor învelitorii, reparaţii de zidărie şi executarea intervenţiilor de eliminare şi protejare împotriva umidităţii.

S-a pornit chiar și proiectul, însă după schimbarea administrației în 2020, totul a fost practic abandonat. Lucrările au un ritm atât de lent, încât acum, la final de lună mai 2024, încă se lucrează la zidăria clădirii, în timp ce prin acoperiș plouă, cad bucăți de tencuială și de lemnărie din streașină iar șantierul este fără muncitori aproape tot timpul.

Mașini avariate în parcare, din cauza tencuielii ce cade

Despre parcarea din spatele primăriei, numai cuvinte “de laudă”. Este oglinda tuturor proiectelor mari de parcări, pe care administrația Fritz a eșuat în a le face, cum sunt promisiunile neonorate ale parcărilor supraetajate de la Gara de Nord, Piața Dacia, Piața 700 sau Badea Cârțan.

Cu excepția primarului, a viceprimarului care circulă cu Mercedesul soacrei și a câtorva șefi de direcții, ceilalți angajați beneficiază de o dulce discriminare – nu au locuri rezervate, deci parchează pe unde apucă.

Inclusiv pe locuri interzise sau în dreptul căilor de acces pe care le blochează (fără rea intenție) ori chiar la marginea clădirii.

Doar că în situația din urmă, așa cum ne-au povestit mai mulți angajați din Primăria Timișoara e periculos să lase mașina, pentru că la finalul programului se pot trezi cu câte o bucată de tencuială ori cu bucăți de lemn sau de burlan pe capotă și cu mașina distrusă. Și chiar au fost cazuri, dar unde să reclame asta angajații primăriei?

O bătaie de joc și un exemplu emblematic, se poate spune, despre felul în care cuplul edilitar Fritz – Lațcău au reușit să demoleze și să nu construiască și să lase de izbeliște sute de spații ale primăriei.

“Când plouă, lucrăm cu umbrela pe cap, în birou”

Revenind la clădirea-fanion, care, cel puțin în teorie, ar trebui să fie un etalon al orașului, nici nu trebuie intrat în detaliile despre spațiile înghesuite de lucru, despre condițiile de cazarmă sau despre supraaglomerarea birourilor de la mansardă.

Un funcționar din primărie, care are “privilegiul” de a lucra la un birou din mansardă, ne-a mărturisit că CD Loga nr. 1 este o clădire a constrastelor.

“Cabinetul domnului primar și sala sa de ședințe sunt amenajate frumos, luxos chiar. Dacă la etajul doi condițiile sunt suportabile, la mansardă e exact ca și acum 30 de ani, ba mai rău.

Sunt peste 20 de oameni înghesuiți în 5 birouri, printre maldăre de dosare, mobilier învechit. Iar cel mai interesant e atunci când plouă iar angajaților de la mansardă le picură apa în cap, pe dosare și documente, pe calculatoare și echipamente.

Șefii susțin că s-au făcut reparații la acoperiș, dar toți știu că în birourile de la mansardă picură din tavan atunci când plouă. În anul 2024, stăm la birou cu umbrela deschisă, să nu ne ude și să protejăm calculatoarele și documentele. E lumea a treia la mansardă”, ne-a declarat angajatul Primăriei Timișoara.

Probabil că pentru primarul Dominic Fritz, condițiile de lumea a treia sunt ceva firesc, după experiența avută, conform CV-ului, în zone sărace ale lumii.

De exemplu, experiența din Haiti, din 2010, unde și-a trecut în CV că “a participat la două misiuni de planificare a intervenţiei umanitare ale Guvernului german care au avut loc după cutremurul devastator din 2010, în Haiti”.

Asta e realitatea romanțată. Pentru că documentele indică deplasarea sa în Haiti în perioade în care mergea să o viziteze pe actuala soție, detașată atunci în Haiti.

Unde a fost și domnul Fritz, dar în vizită. Însă a primit…diplomă de voluntar. Pe care toți timișorenii așteaptă să o vadă, la fel ca și celelalte diplome pe care nu le-a văzut publicul niciodată.

Primăria încalcă legea, nearborând steagul național

Dacă pe parte de construcții lucrurile sunt fără speranță, în fața primăriei de pe toți stâlpii port-drapel au dispărut steagurile.

Pe cei 21 de stâlpi din fața primăriei, chiar la intrare, erau arborate steagurile României și cel al municipiului, dar și steagurile țărilor în care Timișoara are orașe cu care este înfrățită. (foto si film stalpi fara steaguri)

În acest moment toate catargele sunt simpli stâlpi iar drapelele au dispărut în mod misterios.

Problema este că responsabilii din administrația Fritz, dincolo de disprețul față de însemnele naționale, încalcă flagrant legea 75/1994 – Arborarea drapelului României, care stipulează explicit la capitolul 1, articolul 2, litera (a) că “Drapelul României se arborează în mod permanent: pe edificiile şi în sediile autorităţilor şi instituţiilor publice”.

Clar ca “Bună ziua”, dar nu și pentru primarul Dominic Fritz care a încălcat de mai multe ori această lege, prezentându-se la diverse evenimente, în calitatea sa oficială, fără a purta cocarda tricoloră cu steagul României, pe diagonala pieptului.

Asta în timp ce, ironic, clamează pe Facebook și în discursuri, respectul pentru lege, respectul față de timișoreni și ciudata apartenență de “acasă” în România, a unui cetățean născut și crescut în Germania.

Și ca să parafrazăm din clasici, în „Infernul”, Dante Alighieri spunea astfel: „Voi ce intraţi, lăsaţi orice speranţă!”.

La fel de valabil pentru cei ce intră în sediul Primăriei Timișoara, la muncă sau cu diverse treburi.

CITEȘTE ȘI: Veste bună pentru locuitorii dintr-o zonă timișeană