POVESTE DE VIAŢĂ: Nataşa şi Andreea, două suflete şi un singur destin!

Natasa si Andreea

 

În urmă cu zece ani, a făcut un act de mână privind vânzarea-cumpărarea unei case în Partoş. Şi-a luat o casă în paragină, pe care încă încearcă să o pună la punct.

Nataşa are 46 de ani, iar în urmă cu 29 de ani s-a căsătorit în legea etniei din care face parte. De atunci încearcă să ducă o viaţă cât mai apropiată de normalitate, să se intergreze în societate şi să fie acceptată aşa cum este.

În urmă cu opt ani, a decis să îşi unească destinul la starea civilă cu acelaşi bărbat. Apoi, a descoperit că mersul la biserică o linişteşte şi s-a gândit să aibă şi o cununie religioasă, ceea ce s-a întâmplat în urmă cu doar două săptămâni. Marea problemă a Nataşei este însă lipsa unui copil.

N-a reuşit să aibă unul, deşi îşi dorea acest lucru foarte mult. Unul dintre fraţi i-a dat în îngrijire, în urmă cu cinci ani, fetiţa lui. A luat-o, a trimis-o la şcoală, iar acum, la 13 ani, fata nu se mai poate dezlipi de cea pe care o consideră mamă.

„Mi-e dor de părinţii mei, dar aici îmi place mai mult, mai ales pentru că mă duc la şcoală”, spune Andreea.

Nataşa a obţinut de la fratele ei permisiunea de înfiere, aşa că a demarat deja procedurile. Deocamdată fata este în plasament, urmând ca specialiştii să o urmărească, să constate că totul decurge normal, iar apoi se va trece la etapa următoare, cea de adopţie.

„Mama mea a adoptat un băiat, când a văzut că nu poate face copii. Apoi, am venit eu pe lume, iar după mine, alţi doi fraţi. Aşa a fost să fie”, spune Nataşa.

„Îţi place aici?”, o întreb pe Andreea. „Cum să-i nu-i placă? Uitaţi-vă aici, are condiţii”, spune Nataşa, şi îmi arată o măsuţă destul de şubredă, cu un cumputer puţin depăşit pe ea.

Natasa Partos

Casa este sărăcăcioasă, iar bibelourile sunt puse într-o vitrină veche, însă frumos aranjate. Este curat, femeia tocmai văruia, iar soţul ei construia un coteţ pentru porci. Are doi cai pe care îi mai şi închiriază, dar şi câteva găini.

Deşi trăieşte în general dincolo de limita sărăciei, nimic nu pare să umbrească bucuria femeii când ne arată că tocmai i-a venit decizia conform căreia o poate ţine în plasament pe Andreea.

„Am dus-o la şcoală din clasa I. Am şi un o poză, cu colegii şi învăţătoarea”, spune Nataşa, căreia îi sclipesc ochii de fericire. Ea ar putea fi, fără îndoială, un exemplu de intergrare în comunitate.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *