Mă întreb ca tot omul dacă noi, românii, mai putem avea încredere oarbă în vreo instituție. Dacă da, în care? Sondajele de încredere fluctuează în rezultate, dar de fiecare dată, de cea mai bună încredere s-au bucurat, conform acestora, pompierii, armata și biserica, instituții aflate în top pe primele poziții. Pe ultimele locuri se situează, în mod obișnuit, guvernul, parlamentul și partidele politice.
Niciuna dintre aceste instituții nu a făcut eforturi suficiente să schimbe percepția românilor. Cum vedem, câțiva dintre pilonii democrației dau dovadă de șubrezenie. Citesc, în unele opinii despre inamicul numărul 1, Liviu Dragnea, că nu este doar șeful celui mai mare partid și al Camerei Deputaților, dar și premierul de facto al României și chiar un mic Stalin pe Dâmbovița.
Dacă ar fi chiar așa, probabil că n-ar fi existat tentativele de puci eșuate ale lui Grindeanu și Tudose și nici vocile separate de corul coloanei disciplinate din spatele liderului PSD. Acest lucru nu înseamnă însă că acesta nu poate deveni sau că nu tinde spre a fi un dictator, căci despre democrație în acest partid, acum, e prea mult să vorbim.
Recent, am văzut secvențe, difuzate obsesiv, de la protestul cu portocale din fața palatului prezidențial de la Cotroceni, protest mutat, a doua zi, la sediul DNA. Când un lider își scoate fanii de jos pentru ca aceștia să coboare „cucuveaua” din fruntea DNA, înseamnă că disperarea la vârful PSD, a unor lideri cu probleme cu justiția, îmbracă forme hilare.
Simultan se vorbește despre reforma administrativă, căci despre revoluția fiscală s-a tot vorbit și nici până acum nu s-au terminat de cârpit cele stricate de ea. Ministrul finanțelor, mult mai potrivit să conducă executivul decât șefa lui de guvern, a prezentat o serie de intenții de reducere a cheltuielilor administrative, dând exemplul comunicărilor pe hârtie trimise contribuabililor, operațiune costisitoare, care nu se justifică.
Bună ideea cu tăierea de cheltuieli inutile, dar toate tentativele anterioare de simplificare și debirocratizare doar au debutat și niciodată nu au mers până la capăt. De aceea, probabil că se va întâmpla la fel și acum.
În materie de știri, cum ați ghicit, nu Simona Halep, cum s-ar cuveni, ține prima pagină și prime time-ul, ci… „marele anunț” de joi al lui Tudorel Toader, ministrul justiției, instituție din partea de jos a topului încrederii. Ce să facă el acum, când tot grupul care a ieșit în stradă cu portocale și cere capul șefei DNA? Îl va pune pe tavă șefilor lui din coaliție sau îi va dribla din nou, cum ne-a obișnuit?
În accepțiunea politicienilor cu probleme juridice și a poporului protestatar cu portocale, faptele de corupție cercetate de procurori n-au nici o importanță, căci demnitarii inculpați sunt niște îngeri, cărora li se înscenează totul, li se fabrică dosare și li se falsifică probele din ele.
„Criminalii” sunt alții, președintele și șefa DNA, adică noul binom devoalat, după ce altele, ca DNA plus SRI, au fost deja arătate ca făcând parte din statul paralel, cu care se luptă PSD pe viață și… pe libertate.
Probabil că adevărul nu va ieși la iveală, oricare ar fi el și oricare va fi… marele anunț. Până atunci, avem un fundal zgomotos, marcă înregistrată, cu fani și portocale. Ce distractiv…
