Podul de Fier din Lugoj își caută un loc printre monumentele istorice

Asociația Culturală Salvați Patrimoniul Timișoarei a solicitat Direcției Județene pentru Cultură Timiș clasarea de urgență a Podului de Fier din Lugoj.

Argumentul pentru clasare este conform încadrării criteriilor stabilite de Norma metodologică de clasare și inventariere a monumentelor istorice (Ordinul nr. 2.260/2008 al Ministerului Culturii și Cultelor privind aprobarea Normelor metodologice de clasare și inventariere a monumentelor istorice).

Podul de Fier din Lugoj a fost un martor tăcut al procesului de urbanizare prin care a trecut Lugojul la începutul secolului XX. El reprezintă astăzi un reper arhitectural, atât pentru localnici, cât și pentru turiștii dornicii să se familiarizeze cu istoria fostei „capitale culturale a românilor bănățeni” din perioada dualistă.

La sfârșitul secolului al XIX, pe fondul dezvoltării economice a Lugojului, respectiv creșterea traficului dintre cele două comunități despărțite de râul Timiș, română și germană, s-a simțit nevoia înlocuirii punții de lemn, veche de două secole.

Deși chestiunea unui pod nou a fost ridicată în 1887 în mandatul primarului Constantin Rădulescu, proiectul s-a materializat abia la începutul anilor 1900, grație unui împrumut de 320.000 de coroane, pe care primăria lugojeană l-a făcut pentru ridicarea efectivă a podului. Licitația, la care s-au înregistrat 17 oferte, a fost câștigată de firma „MANDEL (Julius), HOFFMANN (Sándor) & QUITTNER (Vilmos)” din Budapesta (Nádor-u. 20), cu suma de 187.807 coroane, restul banilor (din ce a mai rămas din cei 320.000) fiind utilizați pentru construirea celor patru căsuțe de vamă, montarea lămpilor electrice, astfaltarea trotuarelor etc.

Lucrările au început în luna iulie a anului 1901, circulația fiind deviată pe celălalt pod de lemn, numit al Economilor (unde se află podul de beton astăzi). Podul de Fier are două deschizături de câte 35 de metri fiecare, susţinute de un pilon central și de cele două rambleuri.

Are o structură din grinzi cu zăbrele, iar partea carosabilă, dublată de două trotuare, este aşezată pe legăturile care unesc traversele (platelajul). Piesele din fier au fost fabricate la Uzinele StEG din Reșița și montate ulterior la Lugoj.

Cantitatea de fier folosită la realizarea podului a fost de 185.554 de tone. Inaugurarea solemnă a avut loc în data de 31 august 1902, într-o zi de duminică, la ora 11.

Deși podul a rezistat vremelnic la numeroase indundații (1910, 1912, 1926, 1949, 1966, 2000, 2020), starea lui s-a înrăutățit în ultimul deceniu.

De la ultima verficare temeinică a podului (singura!), efectuată în 1962, când au fost întărite și completate niturile existente, s-au mai executat periodic lucrări superficiale de mentenanță care au vizat însă suprastructura podului: sablarea şi remedierea căii de rulare.

„În aceste condiții, raportându-ne la valoarea arhitecturală a obiectivului, considerăm necesară clasarea lui ca monument istoric, respectiv urgentarea procesului de consolidare (structură metalică, picior de beton și zidărie) și conservare a bătrânului pod de fier. Prin urmare, considerăm extrem de relevante atât vechimea podului, considerabilă, dar și celelalte criterii indicate în cadrul prevederii legale de clasare a Podului de Fier din Lugoj.

Din punctul nostru de vedere faptul că acest pod nu este încă monument istoric este o scăpare și o eroare pe care dorim, prin efortul nostru și bunăvoința Primăriei Municipiului Lugoj, a Direcției Județene pentru Cultură Timiș, sa o reparăm”, arată reprezentanții Asociației Culturale Salvați Patrimoniul Timișoarei.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns