Podețul pietonal din Parcul Copiilor a intrat în reabilitare. Podul nu arată deloc bine, cu asfaltul năpădit de iarbă, treptele sparte și balustrada ruptă. De vină pentru găurile mari din plasa de sâmă care mărginește podețul este iubirea.
CITEȘTE ȘI: Bani plătiţi pentru vacanţe exotice care nu există. Zeci de familii au fost înşelate de o firmă de turism
Mai precis, obiceiul de a atâna lacăte de balustrada podului, ca semn al dragostei, și de a arunca mai apoi cheile acestora în apă.
Tradiția lacătelor iubirii s-a născut acum mai bine de 100 de ani, în Serbia, în timpul Primului Război Mondial, pe un pod din stațiunea balneară Vrnjacka Banja. Povestea spune că directoarea școlii din localitate sa îndrăgostit de un ofițer sârb. Acesta a fost trimis pe front. A ajuns în Grecia, unde s-a îndrăgostit de o altă femeie și a rupt logodna cu prima lui iubire. De tristețe, aceasta a murit. Fetele din orășel s-au gândit să-i cinstească amintirea, dar și să-și pună la adăpost poveștile de dragoste, scriind inițialele lor și ale celui drag pe un lacăt, pe care îl prindeau de marginile podului pe care protagonista tragicei întâmplări obișnuia să se întîlnească cu ofițerul care a împins-o la moarte.
Tradiția s-a răspîndit rapid și în alte țări și, de cțiva ani, tinerii din Timișoara au ales podețul din Parcul Copiilor ca loc unde să pună lacătele care le întăresc legătura. Problema apare însă atunci când un cuplu se desparte, iar foștii iubiți vor să scape de dovada agățată de podul respectiv. Pentru asta, mulți au recurs la ruperea plasei de sâmă, pentru a scoate de pe ea lacătul cu pricina. Acest obicei a dus la distrugerea balustradei de protecție.
Acum, aceasta va fi reparată, la fel și treptele. În plus, se amenajează o rampă pentru accesul persoanelor cu handicap și pentru cărucioare. Singura problemă o constituie vremea, pentru că muncitorii vor continua lucrările doar atât timp cât aceasta va fi bună, așa încât podețul ar putea fi reabilitat complet abia în primăvară.
