Stamora Germană de astăzi nu mai este nici slovacă, nici șvăbească, așa cum a fost. Este o localitate majoritar românească. Poartă feroviară a țării înspre Vest fiind, poți vedea de la șoseaua națională gara CFR Stamora-Moravița, o clădire impunătoare, pregătită pentru Schengen, spațiu european la care în continuare visăm.
În această localitate, în care aerul istoriei se respiră din plin, impresionează peste veacuri ideea care a stat la întemeierea satului, faptul că este construit în jurul unei piețe centrale, în mijlocul căreia tronează biserica romano-catolică. Astăzi, majoritatea locuitorilor însă sunt ortodocși, români sosiți din colțurile țării, tot mai puțini fiind credincioșii romano-catolici.
Din Stamora, ca și din celelalte sate din apropierea orașului Deta (sunt doar 13 kilometri până acolo și de aceea e un loc bun de navetă) se poate zări Cula Vârșețului. În vremea comunistă, această construcție plină de legende nu era accesibilă românilor. Astăzi, localnicii trec frontiera când doresc pentru a privi satele lor de pe dealul Culei ori pentru a bea o cafea împreună cu prietenii lor sârbi și români din Vârșeț.
Stamora Germană, pe lângă cele două colonizări din trecut, cea slovacă și cea șvăbească, a cunoscut mai multe valuri de repopulări, în special, după exodul nemților. Nici astăzi procesul acesta nu s-a încheiat complet, pentru că unii pleacă și alții vin. Cu toate acestea, înflorirea de altădată a acestei localități nu pare să mai poată fi atinsă vreodată.
Autoritățile locale au pus și ele umărul pentru ieșirea din stagnare și decădere, mai ales în privința infrastructurii. De menționat că ele au respectat ideea în jurul căreia a fost construit satul, plasând în acest frumos și generos spațiu central, un parc de joacă, amplasat în apropierea școlii. La Stamora Germană trăiesc astăzi aproximativ 900 de suflete.
