Plictiseală de nouă milioane de lei în Parcul Copiilor

La cinci ani de la inaugurarea cu mult fast, după aproape un deceniu în care fusese închis, Parcul Copiilor din Timișoara nu seamănă aproape deloc cu acel loc de distracții promis de autorități. Descrierea celor 23 de zone de agrement suna foarte bine în 2012, dar, la fața locului, prichindeii nu par prea interesați de ele.

Nici până în prezent nu s-a reușit amenajarea unor facilități foarte simple pentru cei care vizitează zona, cum ar fi, de exemplu, o banală cofetărie, iar funcționarea toaletelor a fost problematică de-a lungul timpului. Practic, parcul se aglomerează cam de două ori pe an: de Ziua Copilului, la 1 Iunie, și în preajma Crăciunului, când acolo sunt organizate diverse evenimente și spectacole. În rest, nici măcar în vacanță oamenii nu se înghesuie să-și ducă acolo copiii, ceea ce ar putea constitui un semn de întrebare pentru autorități.

Comunicatul de presă prin care era anunțată inaugurarea Parcului Copiilor, la 1 Iunie 2012, descria foarte atrăgător lucrările efectuate:

„Întregul parc a fost realizat în armonie cu natura, folosindu-se jocuri cu elemente de lemn, răchită, sfori etc., dar şi zone destinate studierii plantelor. Tematica parcului este <<Joaca în Natură, cu Natura>>.

Parcul cuprinde 23 de zone, acestea fiind destinate copiilor din toate categoriile de vârstă, dintre care specificăm: Pădurea poveştilor – în această zonă se doreşte crearea unor lumi miniaturale inspirate din cinci poveşti tradiţionale, Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani, Harap Alb, Greuceanu, Prâslea cel voinic şi merele de aur; Pădurea Întunecată este destinată copiilor cu vârste peste șase ani datorită tematicii şi echipamentelor de joacă folosite, spaţiul fiind structurat în jurul unui traseu sinuos care străbate un masiv de arbori ce crează imaginea pădurii întunecate; Ţara Uriaşilor – peisajul şi echipamentele de joacă sunt miniaturizate, pentru a crea copiilor senzaţia că ei sunt uriaşi; Marea Mirodeniilor – compoziţia vegetală este alcătuită din specii floricole perene şi anuale divers colorate dispuse în forme sinuoase care se întrepătrund creând impresia unor valuri întrerupte de undele sunetului”.

Costurile reamenajării parcului au fost de 8.800.000 lei cu tot cu TVA.

 

Ce găsim și ce lipsește?

Echipamentele de joacă sunt destul de puține și nu-i atrag prea mult pe copii, comparativ cu pretențiile enunțate. Construcția ridicată special pentru a deveni cofetărie stă și acum, după atâția ani, neocupată. Responsabilitatea le aparține, în cea mai mare parte, consilierilor locali, care s-au jucat de-a licitația și, la un moment dat, au stabilit că în respectivul local va fi interzisă comercializarea băuturilor carbogazoase.

Motivul a fost unul nobil – protejarea sănătății copiilor – dar s-a reflectat direct în eșecul licitației. În ultimii doi ani, însă, nu s-a mai auzit nimic despre închirierea cofetăriei. La ora actuală, în parc se vând răcoritoare de la un mic chioșc, dar și de pe o bărcuță ancorată, care își face și reclamă pe o mică pancartă plasată pe aleea de pe malul Begăi: „Înghețată. Sucuri reci. Apă plată, minerală”. Cum e mai bine – așa, într-un stil improvizat, sau cu cofetăria închiriată – doar domnii consilieri ar putea să spună, dacă vor avea chef, desigur.

Un alt punct „mort” din parc îl constituie caruselul cu 22 de locuri și 14 figurine, care stă, pur și simplu, bine adăpostit sub o prelată. În imediata apropiere, fosta clădire cu oglinzi, devenită pe dinafară castel, are și acum porțile ferecate, iar fântâna arteziană din fața ei nu a văzut niciodată apa.

Puțin mai încolo se află patinoarul artificial, pe care, teoretic, amatorii l-ar fi putut utiliza și în anotimpul cald. Practic, nimeni nu pare interesat, în mijlocul verii, de investiția care a scos de la bugetul local 440.000 de lei. Ceva aglomerație se poate vedea, totuși, la copacul cu internet gratuit, apreciat de mulți tineri.

Un alt subiect delicat îl constituie trenulețul cel nou, care a costat vreo 80.000 de euro și care nu se ridică, nici pe departe, la înălțimea vechiului trenuleț din parc. Timișorenii de o anumită vârstă își aduc bine aminte că acela era un tren adevărat, mergea pe șine prin tot parcul și trecea prin „tunelul groazei”, fiind preferatul copiilor și chiar al părinților. Acum, avem un fel de jucărie din plastic, micuță și înghesuită, pe lângă care merg părinții, dornici să-și protejeze pruncii. Mai mult, acest așa-zis trenuleț nici măcar nu e accesibil zilnic.

 

Inițiativele private, singurele cu succes

Totuși, inițiativele private au succes în Parcul Copiilor. Pe lângă comercializarea de dulciuri și sucuri, un interes ridicat îl arată prichindeii pentru mașinuțele cu care se pot plimba de-a lungul malului Begăi. Chiar lângă carusel și castel, inaccesibile publicului, se află un tobogan gonflabil, care, de asemenea, este căutat de copii.

Dacă părinții urbei au impresia că Parcul Copiilor este unul de distracții le sugerăm să viziteze unul adevărat, aflat în străinătate sau chiar un bâlci obișnuit dintr-un oraș mai mic, care atrage mai mulți oameni decât se află într-o investiție de aproape nouă milioane de lei.

Poate se va schimba ceva, dacă există puțin interes și domnii aleși nu sunt ocupați, până peste cap, cu alte treburi importante, ce nu suferă amânare.