Violenţa în şcoli este un fenomen tot mai îngrijorător, pe care dascălii nu mai ştiu cum să-l stopeze. Există o multitudine de proiecte şi programe menite să oprească acest flagel, care, de cele mai multe ori, nu-şi ating scopul în totalitate. Or asigurarea pazei unei şcoli creează părinţilor elevilor un anumit confort psihic.
Dintre cele 590 de unităţi de învăţământ din judeţul Timiş, doar 137 au paznici. Dintre acestea, 29 lucrează cu firme de pază şi 36 beneficiază de pază mixtă (o parte din costuri sunt suportate de părinţi). 286 de şcoli sunt supravegheate video, 202 dintre acestea atât în interior, cât şi în exterior, dar sunt unităţi supravegheate numai în interior sau numai în exterior. Unele unităţi şcolare beneficiază atât de pază, cât şi de supraveghere video. 293 de unităţi de învăţământ nu beneficiază deloc de pază, cele mai multe fiind grădiniţele, 197 la număr.
La Liceul Pedagogic „Carmen Sylva” din Timişoara există paznici de ani de zile. Părinţii contribuie financiar la plata acestui seviciu şi sunt foarte mulţumiţi. O mamă a unui elev ne-a spus: „În şcoală nu poate să intre oricine şi nici elevii nu pot să chiulească. Îmi simt copilul protejat”.
Şi la Colegiul Naţional Bănăţean (CNB) există paznici, aceştia fiind plătiţi de statul român, posturile lor figurând în organigrama instituţiei. „Paznicii sunt importanţi, ei sunt cei care nu-i lasă pe elevi să chiulească, nu permit accesul persoanelor străine în instituţie. Ei ne ajută să ne facem treaba de dascăli, să-i putem învăţa pe copii în linişte”, a precizat Sorin Ionescu, directorul CNB.
