Păţania unei timişorence. Cu toţii ne-am putea lovi de această scăpare a legii

În România, ordinul de restricție împotriva unei persoane este slab reprezentat în legislația autohtonă, deși nu puțini sunt cetățenii care au solicitat autorităților luarea unei astfel de măsuri de protecție, atunci când siguranța le-a fost pusă în pericol.

O singură lege – Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, modificată prin Legea 25 din 2012 – menționează posibilitatea instituirii unui ordin de protecție, însă doar atunci când este vorba de violența în familie.

Astfel, potrivit prevederilor actului normativ, ”persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție”, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe obligații sau interdicții.

Citeşte şi: Drăgoi pleacă de la ACS Poli! Favorit să-i ia locul, un personaj arhicunoscut în vestul ţării

După cum se poate observa, în România doar membrii unei familii pot solicita luarea unei astfel de măsuri de protecție, deși cazurile de violență fizică, verbală sau psihică se pot manifesta în toate tipurile de relații interumane: între vecini, colegi, cunoștințe etc.

Și la Judecătoria Timișoara a fost analizat, recent, un astfel de caz. O timișoreancă hărțuită de unul dintre vecini a solicitat instanței locale emiterea unui ordin de restricție împotriva acestuia, însă cererea i-a fost respinsă.

Motivarea completului de judecată a fost aceea că pârâtul, nefiind membru de familie și neaflându-se nici într-o relație de concubinaj cu reclamanta, nu poate fi obligat să nu se mai apropie de aceasta.

Cu toate acestea, la nivelul Uniunii Europene s-a stabilit, prin Directiva 2011/99/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011, ce are la bază Rezoluția Parlamentului European din 26 noiembrie 2009 referitoare la eliminarea violenței împotriva femeilor, Rezoluția Parlamentului European din 10 februarie 2010 referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană și Rezoluția Consiliului Uniunii Europene din 10 iunie 2011, că de această formă de protecție trebuie să beneficieze toate persoanele, nu doar membrii unei familii.

Directiva nu creează obligații de modificare a sistemelor naționale pentru adoptarea măsurilor de protecție. Un astfel de ordin european de protecție poate fi emis atunci când persoana protejată decide să își stabilească reședința sau își are deja reședința într-un alt stat membru sau atunci când persoana protejată decide să locuiască sau locuiește deja într-un alt stat membru.

Și România se poate găsi, la un moment dat, în postura de recunoaştere a unui ordin de protecţie emis într-un alt stat membru, care vizează protejarea unei persoane împotriva alteia ce nu face parte din familia acesteia.

În Austria, de exemplu, există o lege privind combaterea violenţei, adoptată în 1996, care prevede dreptul oricărei victime de a obține un ordin de restricție împotriva agresorului atât în propria sa locuință, cât și în mediul său social.

Imagine de arhivă


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare