Pastorală la Naşterea Domnului – ÎPS Ioan, Mitropolitul Banatului

† IOAN,
Din mila lui Dumnezeu,
Arhiepiscop al Timişoarei şi
Mitropolit al Banatului

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi, părintească binecuvântare.

Prin mila lui Dumnezeu, însoţiţi de îngeri şi de colindele noastre româneşti, am ajuns azi la Cuibul din stâncă, la peştera din Betleem. Şi, o, minune! Să cădem înaintea Celui care S-a întrupat din Fecioara Maria. Omul L-a aşteptat să vină într-un Cuib de stâncă, El a venit la noi şi ne cheamă să ne întoarcem în Casa Tatălui Ceresc, în Cuibul veşniciei.

Deschideţi azi uşa inimii să se umple de bucurie sfântă. Să ne împărtăşim din bucuria Maicii Domnului, a Dreptului Iosif, a îngerilor şi a păstorilor (…) Praznicul de azi are o dimensiune cosmică, pentru că în el se unesc în chip real Cerul şi pământul. În acest act din istoria mântuirii noastre un rol deosebit l-a avut Fecioara Maria, care s-a făcut scară pe care a coborât aici, la noi, pe Pământ, Cel de Sus, Fiul lui Dumnezeu.

Cuvintele rostite de Fecioara Maria către Arhanghelul Gavriil, „Fie mie după cuvântul tău” (Luca 1, 38), au fost cheia prin care Hristos a deschis porţile pământului. Fecioara Maria L-a aşteptat pe Împăratul Cerului să intre în lumea noastră, în casa noastră de ţărână.

Omul, această măreaţă catedrală pe care o zidise Dumnezeu pe pământ, ajunsese să fie pustiită de păcat. Clopotele ei nu se mai auzeau până la Cer. Omul căzuse în adâncul tăcerii, amuţise şi nu mai grăia cu Dumnezeu. Sub povara păcatului, ascultam doar tăcerea din noi. Omul căzuse în singurătate, deşi viaţa lui nu era făcută din singurătăţi în doi, ci din comuniune binecuvântată.

Omul nu-i o lacrimă ce moare, ci o floare pe care Dumnezeu o răsădeşte de aici, de pe pământ, în Rai. Tinere, nu fi o lacrimă ce moare pe obrazul maicii tale, ci lasă-te răsădit în Rai, între florile veşniciei!

Drept măritori creştini,

Constatăm cu durere că în ultimul sfert de secol a mai murit o Românie.
Iubită mamă, nu ucide lacrima de pe obrazul tău, ci las-o să cadă în ţărâna binecuvântată a acestui neam, ca din ea să crească o floare pentru Cer. Fără lacrima ta, România va fi o ţară stearpă.

Cine ucide o lacrimă, acela îşi ucide ţara. Sunt unii dintre fraţii noştri care îşi ucid şi azi fiii, să rămână doar unul, să aibă de toate. Care dintre noi şi-ar lăsa părinţii să ne ucidă fraţii?

Iubite mame, înainte de a scoate sabia din teacă, întrebaţi-vă copiii dacă e bine să le ucideţi fraţii. Asistăm azi la un nou concept, acela de bioterorism – un atac la fiinţa neamului nostru. Doamne, Tu ai făcut să rodească Cerul în pântecele Fecioarei Maria. Te rugăm ca, prin harul Tău, să faci să rodească şi această ţară, în care a curs un râu de sânge vărsat de feciorii binecuvântaţi ai neamului nostru, pentru reîntregirea patriei!
Doamne, şi azi mai curg râuri de lacrimi şi de suferinţe. Opreşte, Doamne, curgerea, nu a timpului, ci a suferinţei! (…)

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Din bucuria acestui praznic să vă împărtăşească Pruncul Iisus fiecăruia o fărâmiţă şi să nu o pierdeţi niciodată din viaţa frăţiilor voastre. Păziţi această bucurie sfântă a Naşterii Domnului, a întâlnirii cu Pruncul Iisus pe Care să-L duceţi şi în sălaşele dumneavoastră. Primiţi şi creşteţi un prunc în numele lui Iisus, Cel ce este Prietenul pruncilor.

Rog pe Bunul Dumnezeu, la acest Praznic Dumnezeiesc, să-i binecuvânteze pe toţi fraţii noştri şi să-i mângâie pe cei ce sunt departe de ţară, pe cei din spitale şi din închisori, pe cei singuri şi nemângâiaţi Să vă învrednicească Bunul Dumnezeu să petreceţi aceste Sfinte Sărbători în pace, cu sănătate şi bucurie şi să le ajungeţi încă mulţi ani! Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!

Al vostru, al tuturor, de tot binele voitor,
† Ioan
al Banatului


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns