Din nefericire pentru unii dintre cei care au administrat-o de-a lungul timpului, pentru că le-a dat mai multă bătaie de cap, Timișoara este un oraș bogat, din multe puncte de vedere. Dispune de patrimoniu, zestre arhitecturală, cultură, spații verzi și, dincolo de toate, potențial.
Unul dintre locurile cu mare deschidere este și Parcul Botanic: cu o suprafață de aproape nouă hectare, arbori înalți și umbroși și o floră odinioară bogată, oaza de verdeață din centrul orașului era foarte căutată pentru răcoare, aer curat și plimbări.
După anul 2000, a devenit tot mai evident că este necesară o reabilitare a acestui frumos amplasament, Parcul Botanic nedispunând nici măcar de iluminat electric. S-au tot întocmit proiecte, s-a mizat pe fondurile europene, dar toate planurile au rămas doar pe hârtie. Spre ghinionul locuitorilor și nemulțumirea municipalității, lucrările începute din bani publici în această primăvară nu au reușit, deocamdată, decât să… strice și ceea ce mai exista.
Foarte frecventat până acum câteva luni de amatorii de fotografii în cadru natural, făcute la nunți, aniversări, absolvirea unor instituții de învățământ sau, pur și simplu, din plăcerea unei ore petrecute la aer curat, Parcul Botanic a devenit, la ora actuală, mai mult pustiu.
Constatând că nu reușește să acceseze fonduri europene pentru o reabilitare, care ar valora circa 12 milioane de lei, municipalitatea a decis să treacă la repararea aleilor cu bani de la bugetul local. În primăvară era mare zarvă în parc, muncitorii decopertând toate aleile. Abia apoi s-a trecut la montarea unor borduri și la turnarea betonului, dar lucrările merg extrem de încet.
Feriți-vă de Parcul Botanic!
Cine dorește să se plimbe în frumosul parc din centrul orașului, fie că se află în trecere, fie că are ceva timp la dispoziție, o lasă baltă încă de la început. Majoritatea aleilor sunt impracticabile, iar pe bănci nu se mai poate sta, pentru că trebuie să sari peste borduri. Peste tot se văd mormane de pământ, dale ori unelte lăsate să se… odihnească. Muncitorii nu-s nicăieri, doar spre linia ferată un utilaj sapă de zor.
În Parcul Botanic au existat pe vremuri o fântână arteziană, la intrarea dinspre strada Gheorghe Dima, precum și un lac cu pasarelă și un curs de apă, care venea de pe o colină. Toate sunt demult secate, iar piatra din care au fost construite a cam dispărut.
Plantele, odinioară grupate pe continente și având etichete cu numele în limbile latină și română, nu au mai fost îngrijite și sunt tot mai puține, estimându-se că din 1.000 de specii, abia dacă au rămas vreo 200.
La viteza cu care se lucrează, vara aceasta este una pierdută pentru parc, iar nemulțumirile exprimate de conducerea primăriei nu-i vor face pe timișoreni mai fericiți. Deocamdată, mirii, absolvenții de liceu, îndrăgostiții, vârstnicii amatori de umbră și mămicile cu bebeluși în cărucioare își caută alte locuri frumoase în care să se refugieze, pentru că Parcul Botanic a devenit de-a dreptul neprimitor!
