O școală din Timișoara a cumpărat produse second-hand cu prețuri umflate de 30 de ori de la o firmă de casă a unui șef din primărie!

liceul silvic timisoara

Discrepanța dintre insistența cu care primarul Robu își clamează ultra-corectitudinea și ritmul în care se sifonează banii publici în Primăria Timișoara este uluitoare.

Practic, între două declarații sforăitoare ale întâiului cetățean al orașului, o caracatiță formată din firme ale unor apropiați ai unui șef din primărie dă, absolut nestingherită, zeci și sute de lovituri.

De cine depind investițiile în școli?

Biroul Finanțare Școli al Primăriei Timișoara și șefa acestuia, Lelica Crișan, sunt “vedetele” raportului redactat, în vară, de auditorii Curții de Conturi, după controlul efectuat în instituția aflată pe Bd. C.D. Loga nr. 1.

Auditorii au constatat că, potrivit Regulamentului de organizare și funcționare, Biroul Finanțare Școli preia nelegal o atribuție a directorilor unităților de învățământ (ordonatori terțiari de credite), și anume elaborarea propunerii de buget.

Mai precis, auditorii susțin că Biroul Finanțare Școli se subrogă atribuțiilor ordonatorilor terțiari de credite, în sensul că acest birou „elaborează” propunerea de buget pe care o supune centralizat (pe forme de învățământ: preșcolar și primar, secundar și post-liceal) aprobării Consiliului Local și repartizează apoi ordonatorilor terțiari de credite sumele aprobate.

ancheta renasterea

Colegiul de Silvicultură a cumpărat bunuri second-hand la prețuri supraevaluate, iar Primăria Timișoara a virat banii fără să comenteze

Procedându-se în acest mod – mai precizează inspectorii Curții de Conturi -, se lasă la latitudinea Biroului Finanțare Școli stabilirea modalității de repartizare a nivelului de credite bugetare alocate pentru fiecare unitate de învățământ, respectiv stabilirea nivelului de resurse alocat fiecărei unități de învățământ, contrar prevederilor legale în vigoare.
Cu alte cuvinte, de pixul șefei Biroului Finanțare Școli depinde suma pe care o primește pentru investiții fiecare școală din Timișoara. De aici și până la apariția în peisaj – absolut întâmplătoare, fără discuție – a unor „sereleuri” de apartament aparținând rudelor și prietenilor șefei respectivului birou, Lelica Crișan, n-a mai fost decât un pas.

Eu sunt mic, nu știu nimic

lelica crisanSigur, doamna Lelica Crişan are o altă opinie, e dreptul dumneaei, noi o consemnăm: “Biroul Finanțare Școli nu finanțează unitatea de învățământ. Aceasta primește un buget pe care și-l gestionează direct ca și un ordonator terțiar de credite. În ceea ce probabil ați citit în raportul Curții de Conturi privind gestionarea bugetelor… s-a produs în regulamentul intern aprobat o greșeală pe care noi am sesizat-o imediat atunci când a fost Curtea de Conturi, am demonstrat și am solicitat modificarea ROF-ului, pentru că noi nu gestionăm, noi preluăm bugetele unităților de învățământ, pe care le centralizăm, le înaintăm Serviciului buget, acestea sunt semnate de directorul economic și de ordonatorul principal de credite, respectiv domnul primar. Să nu credeți că, așa cum s-a interpretat în raportul Curții de Conturi, eu aș fi ordonatorul principal de credite și că eu dispun de buget nelimitat, că dau de la mine din buzunar.

Nu este așa. Există un ordonator principal de credite, există o structură… Noi atâta facem, noi centralizăm propunerile unităților de învățământ.

Fiecare unitate de învățământ are comunicat un buget, pe care și-l gestionează pe parcursul anului, așa cum este prevăzut pe articole și aliniate. Nu noi stabilim necesitatea unității de învățământ”.

La rândul nostru, i-am explicat doamnei Crișan că problemele de interpretare a legislației și a diverselor regulamente trebuie să le regleze cu Curtea de Conturi.

Până una-alta, minimalizarea rolului său în derularea achizițiilor publice făcute de mai multe școli din oraș nu este susținută de fapte.

Dimpotrivă, aspectele pe care vi le vom prezenta atât în articolul de față, cât și episoadele viitoare, o indică pe Lelica Crișan drept numitorul comun al întregii operațiuni.

Pas cu pas

Pornind de la raportul Curții de Conturi, care a prezentat câteva cazuri de afaceri dubioase, fără a intra în detalii de culise, noi am mers mai departe pe fir.

Ne-am străduit să găsim și să probăm, cu acte și date concrete, nu cu zvonuri sau bârfe, conexiunile dintre șefa Biroului Finanțare Școli din PMT și membrii familiei sale, pe de o parte, și patronii firmelor care s-au abonat, în ultimii ani, la achizițiile publice derulate de instituțiile de învățământ preuniversitar, de cealaltă parte.

Din informație în informație, din detaliu în detaliu, tabloul de ansamblu a devenit suficient de evident pentru a începe acest serial.

Un background necesar

Înainte de a intra în subiect, câteva detalii de context…

În primăvara lui 2011, Lelica Crișan, pe atunci director al Oficiului Teritorial pentru Întreprinderi Mici, Mijlocii și Cooperație Timișoara (OTIMMC), a fost protagonista unui articol publicat de “Adevărul”, care a dezvăluit că doamna Crișan își angajase fiica, fotomodelul Bianca Jurcă, pe un post de consilier chiar la OTIMMC.

Pe principiul “Trebuie să muncească și copiii noștri undeva”, Lelica Crișan nu vedea nici un impediment moral în decizia sa…

Un preț de două ori și jumătate mai mare

Și acum intrăm în subiect, episodul de față fiind dedicat Colegiului de Silvicultură și Agricultură „Casa Verde” Timișoara (îl vom numi în continuare Colegiul de Silvicultură).

În 27 noiembrie 2017, Colegiul de Silvicultură cumpără de la SC Comar Grand Extreme SRL (fostă R&D Equipment SRL, firma lui Cornel Mariș, fostul soț al… șefei Biroului Finanțare Școli, Lelica Crișan) un echipament de bucătărie – cuptor electric cu convecție și mașină de curățat cartofi – în valoare de 28.224 lei fără TVA.

Cuptorul electric și mașina de curățat cartofi au fost achiziționate de SC Comar Grand Extreme SRL de la SC Larisastyl SRL – care are ca obiect de activitate „întreținerea și repararea autovehiculelor” (?!) – contra sumei de 12.788 lei inclusiv TVA, în data de 2 decembrie 2017!

Așadar, Colegiul de Silvicultură a plătit de 2,63 ori mai mult (28.224 lei – suma remisă de instituție către SC Comar Grand Extreme SRL, respectiv 10.745 lei – suma fără TVA plătită de aceasta din urmă firmei SC Larisastyl SRL)!

Mai mult, Colegiul de Silvicultură a cumpărat ceva ce, la ora respectivă, vânzătorul nici nu avea în stoc, Comar Grand Extreme achiziționând câteva zile mai târziu echipamentul de bucătărie pe care-l vindea la suprapreț unității de învățământ…

Tranzacții în oglindă

Cu un an și jumătate înainte, în 11 martie 2016, Colegiul de Silvicultură încheiase cu aceeași firmă, SC Comar Grand Extreme SRL, un contract de furnizare echipamente pentru cantină – robot de curățat legume, mixer planetar 40 litri, mașină feliat, aparat de sterilizat, aragaz cu șase ochiuri și cuptor inox (plus hotă), patru mese de inox, patru rafturi de inox pentru veselă, dulap compartimentat pentru veselă – suma totală plătită de instituția de învățământ fiind de 123.896 lei.

Primul aparat din înșiruirea de mai sus, robotul de curățat legume în valoare de 18.000 lei (inclusiv TVA), care figura ca recepționat în 11 aprilie 2016, a fost de negăsit la controlul de care vorbim…

Sume umflate de 30 de ori pentru bunuri… second-hand

Cu o lună înainte de această tranzacție, Comar Grand Extreme (sub fosta denumire de R&D Equipment SRL) încheiase, în 15 februarie 2016, un contract de furnizare mărfuri cu SC Life Pub Music SRL, în baza căruia a achiziționat mai multe bunuri – hotă, mixer planetar, robot pentru curățat legume, aparat de sterilizat, mașină de feliat și dulap veselă – contra sumei de 34.700 lei.

Toate acestea au fost revândute apoi Colegiului de Silvicultură cu suma de 43.500 lei. Diferența de 9.000 de lei nici n-ar fi fost una ieșită din comun, dacă șmecheria n-ar fi fost alta. Și anume, achiziționarea acelor echipamente a fost rostogolită repetat – Comar Grand Extreme a “cumpărat” de la Life Pub Music, ăștia au “cumpărat”, la rândul lor, de la TU Internațional SRL (un detaliu elocvent pentru demascarea escrocheriei: asociat și administrator la Life Pub Music și TU Internațional este aceeași persoană, Tomiță Istrate) – pentru a se ascunde adevărul, acela că obiectele respective au fost cumpărate de fapt de la o anumită Ionela Manuela Cucu, ca bunuri SECOND-HAND (!!!), cu suma de 340 de euro (circa 1.500 de lei)!!

Așadar, niște obiecte second-hand care inițial costaseră 1.500 de lei au ajuns să fie plătite ca noi-nouțe de către cumpărătorul final, Colegiul de Silvicultură, cu 43.500 de lei, adică un preț de 29 de ori mai mare!!

O relație sudată

Povestea de dragoste dintre Colegiul de Silvicultură și SC Comar Grand Extreme SRL își consumase câteva episoade și în anii precedenți.

De exemplu, unitatea școlară cumpărase, în 14 mai 2014, echipamente informatice – două laptopuri HP și două sisteme desktop Serioux – la prețul de 15.000 de lei (inclusiv TVA), pe care, la rândul său, Comar le achiziționase de la SC Dante Internațional SRL (adică eMAG) cu suma de 6.088 lei fără TVA. Cu alte cuvinte, Colegiul de Silvicultură plătise marfa dublu!

Peste un an, în noiembrie 2015, Colegiul de Silvicultură a bătut din nou palma cu Comar Grand Extreme, firma fostului soț al șefei Biroului Finanțare Școli al Primăriei Timișoara furnizând instituției de învățământ echipamente informatice și licențe Windows și antivirus în valoare totală de 70.500 lei (cu tot cu TVA).

Lista defalcată suna cam așa: două videoproiectoare cu prețul de 4.838 de lei bucata, o imprimantă cu 15.967 de lei, cinci laptopuri, cinci licențe Windows, cinci licențe antivirus, o licență Microsoft Office.
Am întrebat-o pe doamna Crișan cum se face că una dintre firmele abonate la afaceri cu școlile din Timișoara este tocmai firma fostului soț al celei care conduce Biroul Finanțare Școli.

Imperturbabilă, Lelica Crișan ne-a oferit un răspuns stas – “Sunt achiziții publice, sunt pe SEAP, sunt făcute de unitățile de învățământ, care au personalitate juridică” – și o explicație de natură personală – “Sunt divorțată de fostul soț de 26 de ani…” -, din care trebuia să înțelegem că nu mai are nici o treabă cu personajul respectiv.

Din păcate pentru doamna Crișan, suntem în măsură să demonstrăm contrariul. Nu dezvoltăm subiectul acum, ci într-un episod viitor.

De la sisteme de securizare, la sisteme de congelare…

Evident, Colegiul de Silvicultură nu a făcut afaceri bulgărești cu o singură firmă. Asta pentru că Lelica Crișan are multe rude și mulți prieteni, iar ăștia au și ei firme. Multe firme.

Trecem așadar la următorul „sereleu”, Explore Systems (înființat în 2014), care, în 24 noiembrie 2017, încheie un contract cu instituția de învățământ, prin care se obligă să îi furnizeze acesteia două sisteme de refrigerare și congelare, în vederea amenajării unei camere frigorifice care urma să fie organizată în incinta cantinei.

Ca un detaliu, potrivit obiectului de activitate, Explore Systems nu se ocupă cu sistemele de refrigerare și congelare, ci cu sistemele de securizare.

Dar asta, probabil, contează mai puțin. Mai important era că Explore Systems face parte din sistem.

Prietenia, floare rară…

bianca jurcaSă facem deci cunoștință cu Explore Systems… Firma are doi asociați, mamă (Floarea Mîndreci, 61 de ani) și fiu (Cătălin Alexandru Mîndreci, 32 de ani), iar doamna, conform paginii personale de Facebook, este originară din Drăgășani (județul Vâlcea) și domiciliază în Drobeta Turnu Severin. Până aici, nimic în neregulă, cei doi nu sunt primii olteni care au firmă în Timișoara, coincidențele încep când ne uităm la adresa la care „sereleul” respectiv și-a stabilit sediul social, pe Strada Vântului din Giroc, exact la numărul de imobil la care este proprietară și… nu, nu șefa Biroului Finanțare Școli din cadrul Primăriei Timișoara, ci… fiica ei, Bianca Jurcă (34 de ani), devenită „vedetă” de tabloid și în emisiuni de cancan datorită exclusiv fizicului, nu altor calități.

De altfel, soția asociatului de la Explore Systems, Irina Mîndreci (ea însăși proprietară de firmă), este prietenă pe Facebook atât cu Lelica Crișan și cu actualul ei soț, Sorin Dan Crișan, cât și cu Bianca Jurcă, Alexandru Crișan (celălalt fiu al Lelicăi, în vârstă de circa 20 de ani) sau Cosmin Mariș (fiul fostului soț al șefei din primărie, frate vitreg cu Bianca Jurcă și Alexandru Crișan).

Iar prietenia virtuală pe Facebook dintre membrii familiei Lelicăi Crișan și cei ai familiei Mîndreci este dublată din plin de cea din viața reală, chiar dacă șefa Biroului Finanțare Școli mimează inocența și de această dată: “– Numele Mîndreci vă spune ceva? – Nu-mi spune nimic numele, nu cunosc pe nimeni cu numele ăsta. – Pe pagina dumneavoastră de Facebook sunteți prietenă cu unul dintre membrii familiei Mîndreci… – Am 5.000 de prieteni pe Facebook! Chiar vă imaginați că-i știu pe toți? Probabil că și cu dumneavoastră sunt prietenă pe Facebook, dacă ați putut să vedeți cu cine sunt prietenă… Eu nu prea comentez pe Facebook, mai mult urmăresc…”.

După cum vedeți, se ține de glume doamna Crișan, doar că nu prea pare râsul ei…

În fine, acum aveți imaginea de ansamblu, să revenim la detaliile afacerii derulate de firma prietenilor șefei Biroului Finanțare Școli cu… școala de la Pădurea Verde.

Prinși cu mâța-n sac

Colegiul de Silvicultură a procedat, în perioada noiembrie-decembrie 2017, la recepția și la evidențierea patrimonială a celor două sisteme de refrigerare și congelare pe baza unei facturi proforme, fără să intre de fapt în posesia echipamentelor!

În baza aceleiași facturi proforme, instituția de învățământ a efectuat și plata nelegală a celor două sisteme, în valoare totală de 106.388 lei!

Vizitați, în primăvară, de auditorii Curții de Conturi, responsabilii din cadrul unității școlare care întocmiseră fictiv documente de recepție pentru niște bunuri care nu le fuseseră predate au întors-o ca la Ploiești: pe parcursul controlului, pentru a justifica plata efectuată, au conceput, în 2 aprilie 2018, un proces-verbal de custodie în care au menționat, fără susținere documentară și fără intrare patrimonială efectivă în gestiune, că materialele în valoare de 106.388 lei au fost predate de Colegiul de Silvicultură furnizorului SC Explore Systems SRL…

Adică în noiembrie 2017 au plătit suta de mii de lei, bunurile nu le-au primit, iar în aprilie 2018, prinși cu mâța-n sac, zic că au înapoiat materialele pe care nu le-au avut nici o secundă în gestiune!

1.500 de euro pentru nimic

Așa cum spuneam mai sus, contractul de furnizare a celor două sisteme de refrigerare și congelare a fost încheiat în noiembrie 2017.

Cu toate acestea, cu opt luni înainte, în 23 martie 2017, Colegiul de Silvicultură parafase, cu aceeași firmă, un alt contract, obiectul acestuia fiind „asistență tehnică sistem de refrigerare”, în baza căruia a efectuat plăți lunare în perioada martie – iulie 2017 în valoare totală de 6.300 lei!

Aproape 1.500 de euro pentru nimic, din moment ce obiectele pentru care s-a acordat, cică, asistența tehnică, respectiv sistemul de refrigerare și cel de congelare, nu erau acolo!

Achităm integral, primim parțial

Trecem la altă firmă, dar rămânem în familie: SC General Extreme SRL (anul înființării – 2015) are aceiași doi asociați ca SC Explore Systems SRL, Floarea și Cătălin Alexandru Mîndreci, dar alt sediu social, pe strada Gavril Musicescu din Timișoara, numărul imobilului, scara și apartamentul corespunzând cu cele care apar în dreptul firmei Auto Repair Partners M&D SRL, înființată în 2017 de Cosmin Mariș, fiul Lelicăi Crișan și al lui Cornel Mariș, patronul de la SC Comar Grand Extreme SRL.

Chiar dacă are ca obiect de activitate „alte activități recreative și distractive”, General Extreme a încheiat, în 4 noiembrie 2017, cu Colegiul de Silvicultură, un contract de furnizare a unor… echipamente informatice, în valoare totală de 124.750 de lei.

Astfel, reprezentanții instituției de învățământ au semnat că au recepționat integral și că le-au intrat în gestiune 25 de calculatoare de birou, 25 de licențe antivirus Bitdefender, 10 licențe Office 2016 și 25 licențe sistem de operare Windows 10, când, de fapt, fuseseră predate unității școlare, pe baza procesului-verbal de predare-primire din data de 22 noiembrie 2017, doar 16 licențe sistem de operare Windows 10 și două calculatoare desktop HP!

Ziua, ca băieții deștepți

Cele 16 licențe Windows menționate mai sus au fost achiziționate de SC General Extreme SRL cu factură de la furnizorul SC ASBIS România SRL, la prețul de 418 lei fără TVA pe bucată, în total 7.972 lei (inclusiv TVA).

Știți cu cât a revândut Extreme General respectivele licențe Colegiului de Silvicultură?

Nu știți, vă spunem noi: cu 19.200 de lei, adică 1.200 de lei pe bucată!! Jaf la drumul mare, ziua, ca băieții deștepți…

Licitație evitată

O altă firmă cu care Colegiul de Silvicultură a făcut afaceri păguboase este și SC Map Divize SRL (înființată în 2016), de la care unitatea școlară a achiziționat la greu produse de mobilier în cursul anului 2017.

Și, pentru că suma totală de circa 800.000 de lei era prea mare pentru o achiziție directă, școala a divizat-o în mai multe contracte cu sume mai mici, care să nu depășească pragul valoric stabilit prin lege, de 132.519 lei fără TVA.

Aceeași firmă a mai cumpărat, tot în 2017, diverse bunuri (televizor, candelabru, frigider etc), în valoare de 36.337 de lei, pe care le-a revândut Colegiului de Silvicultură cu… 79.130 de lei!

Șmecherii repetate

Mergem mai departe. În urmă cu vreo doi ani, conducerea Colegiului de Silvicultură a decis să achiziționeze niște lucrări în vederea renovării cantinei.

Cum suma estimată a fi alocată acestor lucrări impunea organizarea unei licitații, responsabilii școlii de la Pădurea Verde au apelat la șmecheria clasică pentru a evita acest lucru: divizarea contractului de achiziție publică în mai multe contracte, de valoare mai mică.

Astfel, instituția de învățământ a încheiat, în cursul anului 2017, un număr de patru contracte pentru lucrări de renovare cantină, reparații hidroizolație, instalații electrice, sanitare, contracte ce au fost atribuite distinct, prin cumpărare directă, următoarelor societăți: Nivanea Construct (199.999 lei), Jimmy Nyk Construct SRL (76.483 lei), Iri Profi Construct SRL (216.513 lei) și M&E Manwill SRL-D (153.773 lei).

Valoarea însumată a acestora a fost de 646.769 lei fără TVA, valoare ce depășește pragul stabilit de legiuitor pentru achiziția de lucrări, de 441.730 lei.

Renovare dublată

Mai mult, Colegiul de Silvicultură a contractat lucrări de “renovare grupuri sanitare, vestiare, cameră congelare și cameră frig în blocul alimentar”, în baza unui referat de necesitate și oportunitate redactat în 1 august 2017, precum și a unei note de fundamentare întocmite în aceeași zi, în condițiile în care, la acea dată, o parte dintre lucrări erau deja executate în baza unor contracte încheiate în data de 28 martie 2017!

De altfel, auditorii Curții de Conturi au imputat școlii plata nelegală în valoare totală de 38.875 lei, ce reprezintă contravaloarea lucrărilor de reparații decontate fără contraprestație la blocul alimentar de Iri Profi Construct SRL-D, respectiv de SC M&E Manwill SRL-D. În timpul efectuării controlului Curții de Conturi, dirigintele de șantier a prezentat un raport prin care a evidențiat lucrări neexecutate de către M&E Manwill SRL-D în valoare totală de 66.550 lei…

Viitor de aur țara noastră are…

Înființate cam în aceeași perioadă (2014 – Iri Profi Construct, 2015 – M&E Manwill), cele două firme au patroni veniți din același județ, Mehedinți: Irinel Nicolicea, respectiv Vasile Marian Enășescu. “Răsfoind” pagina de Facebook a lui Irinel Nicolicea, am constatat că printre prietenii acestuia se numără și personaje deja menționate în acest articol: Cornel Mariș (patronul Comar Grand Extreme, fost soț al Lelicăi Crișan, șefa Biroului Finanțare Școli al Primăriei Timișoara), Cosmin Mariș (fiul lui Cornel Mariș și al Lelicăi Crișan) sau Lucian Mîndreci, membru al familiei deja prezentate mai sus.

Un aspect ne-a sărit în ochi: cele mai multe firme enumerate în acest articol au fost înființate în ultimii trei-patru ani, iar patronii sunt persoane tinere, în jurul vârstei de 30 de ani. Viitorul sună bine, nu-i așa?

“N-avem nici cea mai mică problemă”

ioan sanciraLa fel ca șefa Biroului Finanțare Școli, nici directorul Colegiului de Silvicultură și Agricultură “Casa Verde”, Ioan Sancira, nu consideră că ar trebui să aibă vreo emoție după vizita din primăvară a celor de la Curtea de Conturi. Contactat telefonic (când îl căutasem la școală, nu îl găsisem, fiindcă își luase o zi liberă), domnul director ne-a declarat: “S-au făcut licitații pe SEAP, n-avem nici cea mai mică problemă. La Curtea de Conturi noi am motivat fiecare achiziție. Am transmis o contestație la Curtea de Conturi, la București, încă n-am primit rezultatul”. Dornic să ne convingă, Ioan Sancira ne-a invitat să îi călcăm pragul, promițându-ne că ne va pune pe masă toate documentele de natură a ne lămuri că totul este în regulă și asigurându-ne că ne va permite inclusiv să luăm notițe de pe actele respective.

I-am mulțumit frumos domnului director și i-am explicat că, dacă vom avea neclarități, îi vom face o vizită.

A doua zi dimineață, omul era la redacție, însoțit de administratorul școlii, pentru a solicita o întâlnire cu conducerea ziarului, care, însă, le-a explicat celor doi musafiri inopinați că orice chestiune privind articolul trebuie să o discute exclusiv cu autorul acestuia.

Cu subsemnatul, adică.

Îi transmitem pe această cale directorului Sancira că e cam târziu și chiar periculos să scoată acum din joben documente cu care să se acopere, documente care n-au putut fi prezentate la momentul oportun celor în drept să le verifice.

Ăsta a fost episodul-pilot, serialul continuă.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

30 thoughts on “O școală din Timișoara a cumpărat produse second-hand cu prețuri umflate de 30 de ori de la o firmă de casă a unui șef din primărie!

  1. Amatori… Nici măcar pentru premiul de originalitate nu pot candida. De departe campion, mi se pare Constructim, cu Loga. Să vedeți acolo achiziții și caiete de sarcini…

    1. Asta asa e, schemele sunt aplicate in orice unitate, mai ales unde conducerea este din partidul „SPD”… unde nu au nici un stres si te prostesc pe fata, stiu cazuri si cazuri si cel mai penibil mi se pare cel de la scoala 16 de pe take ionescu, unde s-au investit recent peste 100000 de euro pe renovari din bani publici si tot parintii au venit sa dea cu trafaletul ca de, baiatul lui dl. Popovici invata acolo iar curtea de conturi trece cu vederea…

  2. Desi furaciunile sunt peste tot in administratia (care administratie?) romaneasca AUTORITATILE nu fac NIMIC pentru remedierea situatiei! Ei se lupta cu anihilarea PROCURORILOR care au curajul sa-i ancheteze pe politruci si corupti!
    Ma tot intreb de ce autoritatile publice NU pot cumpara direct de la producatorii bunurilor sau importatorii la prima mana? E chiar asa de greu de modificat legislatia?

  3. O mizerie de partid – pnl. Daca ne plangeam pe vremea primarului Ciuhandu acuma ar trebui sa fugim unde putem.
    Primarul actual, in rolul lui Nero, a dat foc orasului lasand aparatul liberal sa fure cat mai mult din toate partile. Aceasta Lelica, fosta PD-ista, actuala PNL-ista (?) simuleaza munca si se imbogateste pe spatele bugetului orasului. DNA doarme, in apartamente cumparate cu 5000 de dolari – somn usor baietii, poate prindeti niste batranele care vand menta sau patranjel.
    Educatia la pamant, Cultura la pamant, Sanatatea un dezastru. Spiritul orasului Timisoara nu mai exista

  4. Pentru mocanu s. Daca ai ceva de comunicat asuma-ti si depune conform legii reclamatii la Curtea de Conturi. In plus care din cei doi Popovici are baiatul la Generala 16 si cam unde crezi tu ca ar trebuii sa isi duca copilul la scoala?! Deocamdata, rasfoind arhivele de pe google, constat ca cei doi Popovici si-au facut datoria din plin pentru comunitate, ar fi interesant, insa, sa ne spui cam ce ai facut tu – de pe margine, e drept, pentru Timisoara si pentru judet!

    1. Mi-am asumat bunule meu domn, dar n-are cine sa te asculte. mai conteaza care dintre cei doi Popovici are copilul acolo? Eu nu va contrazic, poate si-au facut treaba, poate prea bine insa va asigur ca nu si-au facut treaba pentru comunitatea platitorilor de taxe si a celor care muncesc din greu, unde apropo, eu de pe margine am dat cu trafaletul pentru ca altii au plecat cu banii si au lasat scoala in paragina.

  5. La dezinformare si fabricat hârtii se pricepe tot prostul. E usor sa iti dai cu parerea cand ti se pun „niste hartii” in brate, la o cafea probabil, dar ce știm noi muritorii de rand. Sa înfrînți adevărul, e grele, nu mai are nimeni curajul. Felul în care s-a redactat si modul in care se pune problema… imi aduc aminte de domnul profesor doctor Mihai Ionac

    1. Dezinformare? Fabricat hartii? 🙂 Daca scriu fara sa am „hartii”, e rau, ma acuza unii ca nu respect deontologia profesionala. Daca scriu bazandu-ma pe „hartii”, iar e rau, ca vin altii care zic ca sunt fabricate hartiile. Solutia? Sa nu mai scriu deloc, nu-i asa? 🙂 Ghinion, voi scrie in continuare.
      Mi-a placut finalul cu amintirile care te rascolesc 🙂 S-ar putea sa ti le reimprospatez, ramai pe receptie! 😎

      1. Imi pare rau daca te-am jignit in vreun fel, riscul meseriei bănuiesc. Eu cred ca interesul cititorului este sa fie informat, informație care sa aibe la baza un cumul de dovezi din cel mult 2-3 surse, altfel cum poti confirma informația? Cazul Dl. Prof. Dr. Mihai Ionac mi se pare unul foarte bun si acesta pe care îl prezinti acum sub forma de „ancheta”, parca este o poezie, ufff, dar scuza-ma, este copiat la indigo, un atac la o persoana… Pe cand titlul, spune altceva

        1. Nu m-ai jignit, relaxeaza-te 🙂 Anonimii nu ma pot jigni, ci, eventual, amuza. Zici ca-mi trebuie 2-3 surse ca sa confirm informatia? 🙂 Stii tu ceva, dar nu stii bine. Explica-mi, te rog, de ce ar mai fi nevoie de alte surse cand am in fata contracte cu obiect, sume si toate detaliile care demasca o mega-escrocherie? Si nu ti-ai pus intrebarea de ce nu comenteaza cei implicati? Sau comenteaza sub acoperirea anonimatului? 🙂
          Nu este nici un atac la persoana, este un atac la jaful banilor publici.

  6. Pe uni ii i-a panica doar citind titlurile ultimelor evenimente. Arestarea de azi a mesicului de la Spitalul Militar, raportul întocmit la Spitalul Universitar si trimis de ministrul sanatatii la Parchet, trimiterea in judecata a directorului de la spitalul Malaxa, nasol. Noapte buna nimenialtul. Într-adevăr esti un nimeni! Ai grija că te trădează subconștientul.

    1. Shit happens, dar eu vad un tipar, adică cum sa nu il vezi…? Curtea de conturi? Ce e aia? Definitie 2018: O adunătură de foști securisti si copii de securisti care si-au castigat posturile in urma unor concursuri cu rezultate rezolvate… care lucrează în interesul partidului sa elimine concurența.

      1. Nu sunt avocatul nimanui, deci nici al Curtii de Conturi, nu intru in polemica pe subiectul asta. Dar inteleg ca personajele despre care am scris eu reprezinta „concurenta” cuiva, „concurenta” in hotii, nu? Deci pana la urma e asa cum zic eu, tot ce am scris e real, nu sunt hartii fabricate? 🙂 Bravo, hai ca esti pe drumul cel bun 🙂 Si sa stii ca te astept la redactie cu informatii si despre „concurenta” personajelor din articolul meu 🙂

        1. Stii prea bine la ce ma refer cand zic hârtii fabricate, pentru ca le-ai primit in plic si le-ai luat de bune. De ce nu faci o anchetă în ansamblu? Să scoți la lumină fiecare achiziție dubioasă inițiată în toate unitățile publice, macar pe zona Timișoarei? Mie mi s-ar parea normal sa scrii si despre idila dintre un administrator de sereleu si un administrator al unei unități de învățământ, care are totusi o reputație de prestigiu in Timisoara, si totusi… din idila asta s-au născut nenumărate licitații câștigate pe banda rulantă din care a avut de câștigat toți cei din conducerea si administratia școlii respective. Plus ca domnul respectiv jongleaza cu mai multe firme, e ceva ce ei numesc transparenta.. In locul asta special pot sa înșir o grămadă de personaje, nu hoti, pentru ca nu pot spune ca a mai ramas cineva care sa nu fure, care învârt banii publici după bunul lor plac si nu in interesul comunității. Nu trebuie sa vin cu nici un document, este totul public, pe SEAP, la secțiunea ‘autoritatea contractanta’ scrii ‘scoala gimnazială nr. 30 timisoara’. Pentru legăturile speciale am folosit ca si referinta Facebook, de altfel ceva comun practicat.

          1. O tot dai inainte cu „hartiile fabricate pe care le-am primit in plic si le-am luat de bune”… Am explicat in articol, dar se pare ca ai trecut peste pasajul respectiv, asa ca reiau aici: am pornit de la un raport al Curtii de Conturi si am continuat propria-mi investigatie, ajungand sa descopar chiar mai multe decat au facut-o cei de la institutia respectiva. Nu puteam sa scriu tot ce am descoperit inca din primul episod, am precizat ca e serial. Daca raportul Curtii de Conturi reprezinta pentru tine „hartii prefabricate”, atunci exista o singura explicatie: esti unul dintre cei demascati de auditorii de-acolo si faci toate eforturile sa ii decredibilizezi. Sigur, nimeni nu-i infailibil, cu totii gresim cateodata, dar tu prea repeti obsesiv placa asta, e clar ca ai o misiune.
            Ma certi apoi ca nu fac o „ancheta in ansamblu in care sa scot la iveala fiecare achizitie dubioasa din fiecare unitate publica, macar pe zona Timisoarei” 🙂 Tu chiar crezi ce spui?! Chiar crezi ca e in stare vreun jurnalist, din Romania sau de aiurea, sa descopere toate ilegalitatile din institutiile publice?! E o tampenie ce sustii si stii foarte bine asta. Asta e vesnica strategie a celui prins cu mana in banii publici: de ce scrii despre mine, de ce nu scrii despre toti? 🙂 Fiindca e imposibil, de-aia, fiindca sunteti prea multi, fiindca sunteti peste tot si furati non-stop. Fiindca un singur jurnalist nu poate face munca sutelor de politisti si de procurori din Timisoara. In plus, spre deosebire de tine, care esti foarte curajos la adapostul anonimatului, eu imi asum ceea ce scriu si verific in prealabil ceea ce public, chestie care ia o gramada de timp. Acum ai inteles de ce zic ca e o tampenie ceea ce-mi ceri sau e necesar sa-ti desenez?
            Din tot ce ai comentat pana acum, am retinut o singura chestie interesanta, informatia cu scoala 30. Cu asta trebuia sa incepi.

          2. Cauta „dma computers srl” si „dad system srl” pentru început, un anume domn Dondos Andrei.

            Ma tot uit si eu după rapoartele astea si nimic 😅 de aia nu cumpăr versiunea cu „investigația” si cred ca cineva te-a plătit si ti-a pus pe tava ca sa publici un articol, nu e prima dată si nici ultima

          3. Am o veste buna si una proasta pentru tine 🙂 Vestea buna e ca iti multumesc pentru informatiile cu scoala 30. Vestea proasta e ca ai reusit sa scrii cuvintele magice „cred ca cineva te-a platit”, suficient pentru a incepe sa fac demersurile necesare ca sa te aduc in instanta, unde va trebui sa-ti sustii acuzatia. Ai postat comentarii la articolul asta cu trei pseudonime diferite pentru a crea aparenta ca sunt mai multi care ma critica 🙂 Ai uitat insa de adresa IP a calculatorului/laptopului de pe care scrii 🙂 Voi lasa pe cei in drept sa te identifice, iar apoi ne intalnim in instanta. E ultimul comentariu la care iti raspund, in afara de cazul in care iti declini singur identitatea.

          4. Sunt ferm convins, nu doar cred. Posteaza te rog link-ul cu pagina unde sunt rapoartele Curții de Conturi, alea de unde te-ai auto sesizat si din spirit civic ai decis să faci un bine comunitatii, eu le caut de 2 zile si nimic…

  7. Aici nimenialtul are dreptate. Foștii securisti si copii securistilor de la curtea de conturi, i-au făcut pe foștii securistii si copii securistilor din alte instituții. Se pare ca uni au insomnii din cauza asta. :)))

    1. Daca taceai, filozof ramaneai. Ori esti un biet ignorant, ori esti mai putin dotat intelectual (e un eufemism, sper ca ai prims ideea) si nu esti capabil sa citesti mai mult decat un articol din cele scrise de mine. Am seriale de zeci de episoade cu primarii pesedisti din Dumbravita si Parta si ilegalitatile din primariile respective, asta ca sa ma refer doar la cazurile cele mai reprezentative. Plus o serie de articole in care am demonstrat cum prefectura condusa de „apolitici” musamalizeaza acele ilegalitati.
      Dar a fost mai simplu pentru tine sa o arunci pe aia cu „scrieti doar de penelisti, nu-i vedeti pe pesedisti”, fara sa faci o minima verificare.

  8. Nu s- descoprit nici 10% din ceea ce s-a intamplat acolo. Au plecat de la raportul Curtii de Conturi care nu a verificat decat achizitiile de dotari indepedente, am vazut bugetul unitatii si platile efectuate pe siteul anaf la transparenta bugetara si am facut ochii cat cepele.

  9. Dl. Brindescu, felicitari pentru acest elaborat articol si atentia incredibila la detaliu. Daca se poate, va rog sa ma lamuriti cu 2 lucruri pe care nu le inteleg:
    1. Raportul anual de activitate al camerei de conturi Timis nu a fost publicat nicaieri, nici pe website-ul oficial si nici pe website-ul unitatii unde s-a efectuat auditul, cum ati reusit dumneavoastra sa intrati in posesia acestuia?
    2. Anumite informatii pe care spuneti dumneavoastra ca le-ati preluat din acest raport al Camerei de Conturi Timis sunt de natura confidentiala si sunt accesibile legal doar inspectorilor fiscali in urma unui control al Agentiei Nationale de Administratie Fiscala, ne puteti spune cum ati intrat in posesia acestor informatii? Pentru ca nu am vazut pana in prezent nici un raport al Curtii de Conturi sa contina asemenea informatii.
    Multumesc,
    Stima

    1. Simpatica ironia dvs, domnule „DD” 🙂 In ceea ce priveste restul sustinerilor dvs, nu le comentez, iar de lamurit nici atat, incercati sa aflati de la alti jurnalisti cum strang informatiile pe baza carora isi scriu articolele. Succes!

      1. In urma cercetarilor intreprinse de catre mine cu privire la transparenta in administratia publica locala, pot sa va anunt ca aceste rapoarte sunt publice in orice primarie din Romania doar la Timisoara si in Timis aceastea sunt tinute secret. Este rusinos ca aceste rapoarte se dau pe sub mana si asta pentru ca nu se doreste aflarea anvergurii fraudelor din banii publici. Este o intelegere intre toate institutiile implicate in cercetarea fraudelor pentru a astepta prescrierea faptelor penale. In ciuda nenumaratelor dezvaluiri din presa, vezi articolul de mai sus, nici o institutie de control din Romania nu se autosesizeaza. Poate va intrebati de ce oare?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *