O instanță de judecată a constatat un adevăr simțit de simplii cetățeni pe pielea lor: Primăria Timișoara nu respectă drepturile omului

Dacă ești un simplu cetățean, fără bani și fără relații, șansele ca Primăria Timișoara să-ți respecte drepturile sunt la fel de mari precum posibilitățile de a prinde cele șase numere la tragerea loto.

Nu, de cele mai multe ori, municipalitatea timișoreană risipește bani din bugetul public și o mare parte din timpul tău, pentru a se duela cu tine în instanță.

Acolo unde, ce să vezi, nu mai țin argumentele de doi bani și scuzele puerile ale primăriei, judecătorii dându-ți ție dreptate.

Definitiv și irevocabil. Uneori, însă, nici această formulare nu reprezintă nimic pentru prima instituție a orașului, care își permite să sfideze până și hotărârile judecătorești. Vă vom prezenta, în continuare, cazul unei timișorence, A.I. (ne-a rugat să nu-i dezvăluim identitatea, din motive personale), care se chinuie de nouă ani să intre în posesia unui teren atribuit prin compensare în locul celui expropriat în perioada comunistă.

O sentință justă

Prin decizia civilă nr. 483/7.11.2007 a Curții de Apel Timișoara, rămasă irevocabilă în urma deciziei nr. 4452/2.04.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, primarul Timișoarei – pe atunci Gheorghe Ciuhandu – era obligat să emită o dispoziție prin care să atribuie în proprietate reclamantei A.I., „în compensare, o suprafață de teren echivalentă ca valoare și întindere cu suprafața de 506 metri pătrați, situată în Timișoara, bd. Mihai Eminescu nr. 7 (…) care a fost naționalizată abuziv, fără titlu valabil”. Se mai preciza în respectiva decizie civilă și că acea compensare se va realiza, conform legii, cu un alt teren liber de sarcini ce se afla în proprietatea privată a municipiului Timișoara, un teren ce urma să fie identificat din lista-anexă întocmită de către Direcția Patrimoniu a Primăriei Timișoara și depusă la dosarul cauzei, care cuprindea un număr de 433 de poziții, indicând terenuri intravilane de diferite întinderi și aflate în locații diverse pe teritoriul orașului.

Pe cont propriu

Cu decizia Curții de Apel în mână, timișoreanca A.I. a stat și a așteptat ca onor primăria să îi comunice când și cum are de gând să o pună în executare.

După un an de așteptare în van, în 15 iunie 2010, A.I. a depus la primărie o cerere de punere în executare a deciziei Curții de Apel, în care menționa că a identificat, în urma unei expertize topografie efectuate pe propria cheltuială, trei terenuri libere de sarcini (două pe str. N. Filipescu și unul pe Aleea Spiru Haret) care figurau pe lista-anexă întocmită de Direcția Patrimoniu a municipalității, cu care se putea realiza compensarea suprafeței de teren de 506 metri pătrați de pe bd. Mihai Eminescu nr. 7.

S-a rezolvat, nu se poate…

Deși primăria trebuia să-i răspundă în maximum 30 de zile, după o lună și jumătate A.I. nu primise încă din nici o veste de la funcționarii acesteia, astfel că depune încă o adresă, în 30 iulie 2010, la care, finalmente, primește răspuns, în 5 august 2010, fiind anunțată că solicitarea sa (a doua, nu prima, aia probabil se rătăcise…) a fost înaintată, spre rezolvare, Direcției Patrimoniu. Ajunsă în audiență la respectiva direcție, în data de 26 octombrie 2010, pentru a afla stadiul în care se găsește cererea de punere în executare a deciziei instanței, doamna A.I. află că solicitarea sa era tot în lucru, recomandându-i-se să aibă răbdare. În sfârșit, în data de 10 noiembrie 2010, printr-o adresă semnată de șeful de la acea vreme al Direcției Patrimoniu a Primăriei Timișoara, Nicușor Miuț (actual „locatar” al penitenciarului de pe str. Popa Șapcă, unde va sta patru ani pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu), i se aduce la cunoștință doamnei A.I. că niciunul dintre cele trei terenuri solicitate nu poate face obiectul compensării, cele de pe str. N. Filipescu pentru că s-ar încălca prevederile PUZ 27/26.01.2010, iar cel de pe Aleea Spiru Haret nr. 1 pentru că era ocupat de construcții ale unor firme private.

Stupefiant răspuns, în celebrul stil „s-a rezolvat, nu se poate”, deși se ridică întrebarea: din moment ce respectivele terenuri libere de sarcini se aflau pe lista întocmită de Direcția Patrimoniu a primăriei și depusă la instanță încă din noiembrie 2007, de ce se invocau acum un PUZ apărut trei ani mai târziu sau construcții ale unor firme private? Întrebarea e retorică, evident.

Primăria Municipiului Timișoara, o instituție în care drepturile oamenilor simpli sunt călcate în picioare
Primăria Municipiului Timișoara, o instituție în care drepturile oamenilor simpli sunt călcate în picioare

Când interesele o cer, primăria rivalizează cu Speedy Gonzales

Haideți, însă, să vedem cum răspundea Primăria Municipiului Timișoara în exact aceeași perioadă unei alte solicitări….

Așadar, în timp ce simplul cetățean A.I. a așteptat cinci luni pentru răspunsul „s-a rezolvat, nu se poate”, aceiași funcționari publici s-au mișcat cu o rapiditate uluitoare atunci când a fost vorba de a servi un altfel de solicitant, PSD – filiala Timiș! În data de 18 august 2010, adică la două luni după ce A.I. depusese prima cerere la primărie, PSD Timiș solicită, printr-o adresă, atribuirea unei suprafețe de 1.500 de metri pătrați situată pe Bd. Republicii nr. 12, în vederea construirii unui sediu, fiindcă fostul sediu fusese restituit proprietarului în baza Legii 10/2001. În 3 septembrie 2010, Serviciul Juridic al primăriei își dă OK-ul, comunicând Direcției Patrimoniu că nu există litigii cu privire la terenul respectiv, pentru ca, în mai puțin de o lună de la depunerea cererii celor de la PSD, în 16 septembrie, primarul Gheorghe Ciuhandu să aprobe referatul întocmit de șeful „Patrimoniului”, Nicușor Miuț, iar în 28 septembrie Consiliul Local Timișoara să adopte o hotărâre prin care se atribuia în folosință gratuită pe o perioadă de 49 de ani a suprafeței de 1.500 de metri pătrați de pe Bd. Republicii nr. 12 către PSD Timiș, pentru construirea sediului. În total, trecuseră doar 42 de zile între solicitarea făcută de PSD Timiș și adoptarea hotărârii de consiliu local! Asta în timp ce timișoreanca A.I., cetățean simplu, a așteptat 149 de zile pentru un răspuns negativ! Adică pentru a servi un partid Primăria Timișoara s-a mișcat de aproape patru ori mai repede decât i-a trebuit ca să refuze un cetățean obișnuit…

Și asta nu e totul. La câteva zile după ce primăria a respins cererea timișorencei A.I., în 30 noiembrie 2010, Consiliul Local Timișoara adopta o hotărâre privind aprobarea unui schimb de terenuri între Municipiul Timișoara și SC Metcons 7 SA, printre aceste terenuri date la schimb de municipalitate figurând o altă suprafață de pe lista-anexă depusă în 2007 la Tribunalul Timiș, în cadrul procesului cu A.I, și anume terenul deținut de primărie pe strada Socrates nr. 1, în Complexul Studențesc.

Așadar, în timp ce A.I. trebuie să aștepte cinci luni pentru un răspuns în bătaie de joc, primăria înstrăinează cu o celeritate uimitoare două terenuri de pe lista întocmită special pentru compensare, în urma dispoziției date de instanța de judecată!

Propunere indecentă

Ca și cum bătaia de joc n-ar fi fost suficientă, în 27 ianuarie 2011, șeful Direcției Patrimoniu a primăriei, Nicușor Miuț, o anunță pe timișoreanca A.I. că s-a identificat o parcelă liberă de sarcini în zona Câmpului, undeva prin Calea Buziașului, și că i-o oferă spre compensare cu terenul de pe bd. Mihai Eminescu.

Cum terenul propus de Miuț nu făcea parte din lista-anexă, A.I. a spus „pas” ofertei penibile a primăriei.

Executorul judecătoresc n-are mai mult succes

A urmat o perioadă de un an în care A.I. a început să verifice, pe teren, împreună cu un expert, pozițiile de pe lista-anexă întocmită de municipalitate, constatând că multe dintre acestea nu erau deloc libere de sarcini, fiind ocupate de diverse construcții ale altor entități decât primăria…

În cele din urmă, în martie 2012, A.I. s-a adresat unui executor judecătoresc pentru ca acesta să-l someze pe primarul Timișoarei să îi restituie din lista-anexă terenul situat pe str. Dima nr. 1. După două luni în care primăria nu s-a sinchisit să se conformeze somației executorului judecătoresc, A.I. a deschis un nou proces.

Din nou în instanță…

În acțiunea civilă depusă, în 4 iulie 2012, la Tribunalul Timiș, A.I. solicită atribuirea a trei terenuri din lista-anexă, a căror valoare cumulată egala valoarea terenului care nu i se mai putea restitui de pe bd. Mihai Eminescu nr. 7.

Era vorba, în primul rând, de o parcelă de 668 de metri pătrați din suprafața totală deținută de primărie pe Bd. Republicii nr. 12, parcelă care în PUZ-ul întocmit pentru construirea sediului PSD Timiș apărea ca fiind drum de acces dinspre est, în condițiile în care accesul la clădire se poate face și de pe aleea de la vest, de lângă stația de benzină MOL.

Apoi, în acțiunea sa, A.I. solicita restituirea și a terenului de 1.391 metri pătrați situat în Piața Sfântul Petru nr. 5, precum și a terenului în suprafață de 1.211 metri pătrați de pe str. Socrates nr. 1.

Domeniul public e sfânt!

La termenul din 16 octombrie 2012, reprezentanții Primăriei Timișoara prezintă în fața instanței motivele pentru care completul de judecată ar trebui să respingă acțiunea reclamantei A.I. Astfel, în Notele de ședință semnate inclusiv de Nicolae Robu, proaspăt ales primar al Timișoarei, se explică instanței că parcela de 1.391 metri pătrați situată în Piața Sfântul Petru nr. 5 face parte din terenul pe care s-a aprobat un PUZ prin HCL 369/2010, fiind teren pentru spații verzi în perimetrul Complexului Studențesc, iar parcela de pe str. Socrates nr. 1 face parte dintr-un schimb de terenuri făcut de primărie cu SC Metcons 7 S.A.

În sfârșit, în ceea ce privește terenul de 668 de metri pătrați situat pe Bd. Republicii nr. 12, primăria susținea că acesta este rezervat pentru drumul de acces spre clădirea în care urma să funcționeze viitorul sediu al PSD Timiș.

Mai mult, precizau reprezentanții primăriei, terenul situat pe Bd. Republicii nr. 12 făcea parte din domeniul public al Municipiului Timișoara, aspect care făcea imposibilă dobândirea unui drept de proprietate asupra respectivei suprafețe de către reclamanta A.I.

Cităm din cuprinsul Notelor de ședință semnate de primarul Nicolae Robu și subalternii săi și depuse în instanță: „Imobilele aflate în domeniul public nu pot face obiectul cererilor de compensare a imobilelor preluate abuziv în temeiul Legii nr. 10/2001, întrucât acestea sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile (…)

Chiar instanța de judecată a dispus în mod expres ca în compensare să fie atribuit un alt teren liber de sarcini, ce se află în proprietatea privată a Municipiului Timișoara, terenurile solicitate de reclamantă nefăcând parte din această categorie”.

„Voi egalitate, dar nu pentru căței”

Mai clar de atât nu se poate, nu-i așa? Da, cu condiția ca susținerile reprezentanților primăriei să nu fie infirmate de propriile ei acțiuni!

Vă explicăm imediat. După primul termen din proces, 10.09.2012, Consiliul Local Timișoara a adoptat hotărârea nr. 104/14.09.2012, prin care a revocat art. 2 din HCL 338/2010 privind atribuirea în folosință gratuită pe o perioadă de 49 de ani a suprafeței de 1.500 de metri pătrați situate pe Bd. Republicii nr. 12 către PSD Timiș pentru construirea unui sediu.

În referatul înaintat CLT de către aparatul primăriei se menționa că PSD Timiș a depus o adresă prin care arăta că nu are fonduri pentru construirea sediului și că nu dorea să blocheze un teren în centrul Timișoarei, renunțând la folosința acestuia. Apoi, după alte două săptămâni, în 28 septembrie 2012, în baza unui referat aprobat în 24 septembrie de primarul… Gheorghe Ciuhandu (atât de tare s-au grăbit funcționarii primăriei să redacteze documentul, încât, din obișnuință, au trecut tot numele fostului primar, în locul celui al noului edil, Nicolae Robu), Consiliul Local Timișoara adopta o hotărâre prin care se trecea din domeniul public în cel privat al municipiului Timișoara exact acea suprafață de 1.500 de metri pătrați la a cărei folosință renunțase PSD Timiș.

Păi atât de ușor se putea face trecerea din domeniul public al primăriei în cel privat al aceleiași instituții, în doar patru zile de la prezentarea referatului?!

Da, atât de ușor. Așadar, în timp ce în sala de judecată reprezentanții primăriei susțineau sus și tare că bucata de 668 de metri pătrați solicitată de A.I. se afla în proprietatea publică a Municipiului Timișoara și nu putea face, sub nici o formă, obiectul vreunei cereri de compensare, aceiași funcționari ai municipalității operau – la fel de banal ca și cum ar fi trecut strada – trecerea din domeniul public în cel privat a bucății de teren vecine cu parcela de 668 de metri pătrați!

Parafrazând un principiu de drept care spune că buna-credință se prezumă, remarcăm că, în cazul acțiunilor Primăriei Timișoara, reaua-credință se prezumă…

Dedesubturile tragerilor de timp

Chiar așa, odată ce primăria aflase de renunțarea PSD Timiș la folosința terenului de 1.500 de metri pătrați de pe Bd. Republicii nr. 12, pasul următor ar fi fost, în mod firesc, să i-l ofere celei cu care se afla în proces tocmai pentru o bucată de teren (cea de 668 de metri pătrați, destinată pentru drum de acces) ce făcea parte integrantă din PUZ-ul „Amplasare sediu PSD Timiș” și să stingă, astfel, litigiul.

Așa ar fi fost normal, doar că Primăria Timișoara avea alte planuri cu suprafața respectivă… Astfel, în timp ce procesul continua târâș-grăpiș, cu solicitări de amânare și tergiversări ce făceau parte dintr-o strategie clară de tragere de timp aplicată de primărie, aceiași funcționari ai municipalității făceau manevre rapide în culise pentru ca terenul cu pricina să ajungă în folosința altui beneficiar!

Mai precis, demersurile reclamantei A.I. de a nota litigiul în cărțile funciare ale celor trei terenuri solicitate au fost blocate de contestația primăriei făcută exclusiv în privința parcelei de pe Bd. Republicii nr. 12! A fost nevoie de deschiderea unui nou proces, în care A.I. a avut, în final, câștig de cauză, admițându-i-se notarea în CF și a litigiului cu privire la terenul în suprafață de 668 de metri pătrați de pe Bd. Republicii nr. 12.

Înverșunarea cu care Primăria Timișoara s-a opus notării doar a acelui litigiu în CF avea o explicație: prin hotărârea Consiliului Local Timișoara nr. 188/29.03.2013 s-a aprobat trecerea din domeniul privat în cel public al municipiului Timișoara a terenului în suprafață de 1.500 metri pătrați de pe Bd. Republicii nr. 12 (adică mișcarea inversă celei făcute cu șase luni înainte, un fel de ping-pong cu terenul respectiv, după cum dictează interesele!), precum și darea în administrare către…

Curtea de Conturi a României a parcelei cu pricina, în vederea construirii unui sediu!

O întâmplare cu un președinte

Cum apăruse dintr-odată, pe turnantă, Curtea de Conturi, că doar respectiva instituție avea un sediu – ce-i drept, proprietate a primăriei -chiar pe același bulevard, la numărul 8, mult mai bun ca poziționare, tocmai în buricul târgului, la un pas de Piața Victoriei?!

Aici se cuvine să deschidem o paranteză și să vă povestim o întâmplare care l-a avut protagonist pe însuși președintele Curții de Conturi a României, ex-premierul Nicolae Văcăroiu…

Aflat cu câțiva ani în urmă în vizită la subordonații din teritoriu, Nicolae Văcăroiu a rămas profund marcat de faptul că sediul Camerei de Conturi Timiș se află într-un bloc de locuințe! Pasămite, exact când a dat să intre în holul imobilului, pe ușa de la intrare și-a făcut apariția și o doamnă în vârstă, cu un cățeluș în lesă, față de care ditamai președintele Curții de Conturi a luat o distanță strategică…

Mai mult, ajuns la etajul întâi al clădirii, acolo unde funcționează Camera de Conturi, onorabilul dom’ președinte a fost izbit de o miasmă profundă de… mâncare gătită ce ieșea din ușa deschisă a unui apartament situat pe același palier!

Cu imaginea cățelușului rămasă pe retină și cu izul de borș impregnat în materialul fin al costumului de firmă, nu e greu de imaginat ce-o fi fost la gura venerabilului prezident în momentul în care a dat ochii cu subalternii din Timișoara, care, fără să vrea, l-au pus într-o asemenea postură…

Nu știm exact care a fost dialogul, cert este că, imediat după episodul cu pricina, conducerea Camerei de Conturi Timiș a fost anunțată să caute un teren pe care să-și construiască un sediu. Închidem paranteza.

Cu viteza luminii

Așa a apărut, în 21 martie 2013, cererea Camerei de Conturi Timiș de a i se atribui, de către primărie, un teren pe care să-și edifice un sediu nou. Din nou, cu o viteză de Formula 1, tot aparatul municipalității se pune în mișcare și, așa cum arătam mai sus, peste doar opt zile (!), în 29 martie 2013, Consiliul Local Timișoara adoptă hotărârea prin care i se dă în administrare Curții de Conturi a României terenul în suprafață de 1.500 de metri pătrați situat pe Bd. Republicii nr. 12, în vederea construirii unui sediu.

Evident, nu putem face nici un proces de intenție Curții de Conturi (în locul acesteia putea fi orice altă entitate publică), care n-avea de unde să știe de litigiul civil în care parcela de teren de pe Bd. Republicii juca un rol principal, reprezentanții instituției respective au solicitat, pur și simplu, un teren, iar funcționarii primăriei i-au servit, zeloși și prompți, de parcă atât așteptau: să atribuie oricui (cu atât mai mult influentei Curți de Conturi) terenul în cauză, numai femeii cu care se aflau în proces, A.I., nu!

Abuzurile primăriei șochează instanța de judecată

Să revenim la procesul deschis de A.I. în iulie 2012. La aproape trei ani de la acest moment, în data de 5 iunie 2015, Tribunalul Timiș emitea sentința civilă nr. 1910.

Fără a prezenta în detaliu motivarea instanței, redăm pasajul în care judecătorii au sesizat abuzurile primăriei, care s-a dedat la tot felul de manevre pentru a lipsi reclamanta de dreptul său, încălcând astfel, garanțiile prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului!

Așadar: „În prezenta cauză, deși reclamanta a obținut, la data de 2.04.2009, o hotărâre irevocabilă prin care Primarul Municipiului Timișoara a fost obligat să emită o nouă dispoziție prin care să atribuie reclamantei, în compensare, un alt teren dintre cele expres menționate în lista-anexă întocmită în baza art. 1, alin. ultim din Legea nr. 10/2001, depusă la filele 81-88 din dosarul instanței de apel, decizia nu a fost executată până la data introducerii prezentei acțiuni, respectiv până la data de 4.07.2012, autoritățile administrative invocând imposibilitatea atribuirii în compensare a unui teren dintre cele menționate expres în lista anexă la care se face referire în dispozitivul hotărârii, respectiv din cauza faptului că aceste terenuri au fost trecute din domeniul privat în domeniul public al unității administrativ-teritoriale, iar imobilele aflate în domeniul public nu pot face obiectul cererilor de compensare a imobilelor preluate abuziv în temeiul Legii nr. 10/2001, întrucât acestea sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, potrivit dispozițiilor art. 861 din Noul Cod Civil.

Or, o astfel de abordare este de neacceptat într-un stat de drept, autoritățile administrativ-teritoriale în mod abuziv procedând la trecerea imobilelor menționate în lista anexă la care se face referire în dispozitivul hotărârii irevocabile și obligatorii, din domeniul privat în domeniul public, pentru ca apoi să se invoce imposibilitatea atribuirii în compensare a bunurilor ce fac parte din domeniul public.

Este de menționat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, administrația constituie un element al statului de drept, interesul său identificându-se cu cel al unei bune administrări a justiției.

Așadar, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești, își pierd orice rațiune de a fi (Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 41). În acord cu această jurisprudență, instanța reține că refuzul autorităților de a proceda la executarea întocmai a hotărârii judecătorești mai sus menționate constituie o încălcare a garanțiilor prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană de Drepturilor Omului, executarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile făcând parte integrantă din , în sensul art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului”.

În spatele gardului care protejează viitorul sediu al Camerei de Conturi Timiș, se află și parcela de teren pe care justiția a dat-o timișorencei care a câștigat procesul cu municipalitatea
În spatele gardului care protejează viitorul sediu al Camerei de Conturi Timiș, se află și parcela de teren pe care justiția a dat-o timișorencei care a câștigat procesul cu municipalitatea

Cum așa?! În anul de grație 2015, o instanță de judecată constată în scris, negru pe alb, că primăria primului oraș liber de comunism încalcă drepturile omului?! Da, chiar așa. Trist, dar dureros de adevărat…

Un prim pas

Prin sentința civilă mai sus menționată, Tribunalul Timiș l-a obligat pe primarul municipiului Timișoara să atribuie reclamantei A.I. suprafața de 506 metri pătrați ce urma să fie dezmembrată din terenul de 668 metri pătrați situat pe Bd. Republicii nr. 12, suprafață a cărei valoare, conform raportului de expertiză, este de 70.840 euro.

De asemenea, instanța a precizat că rămâne în sarcina primăriei obligația identificării altor terenuri dintre cele menționate în lista-anexă, în vederea atribuirii reclamantei, în limita diferenței de valoare, în condițiile în care, tot prin expertiză, s-a stabilit că valoarea terenului de 506 metri pătrați situat pe bd. Mihai Eminescu și naționalizat abuziv în regimul comunist este de 253.000 euro.

Așadar, după ce o va fi pus în posesia suprafeței de 506 metri pătrați de pe Bd. Republicii nr. 12, Primăria Timișoara are obligația să îi mai atribuie reclamantei A.I. terenuri în valoare de 182.160 euro.

Dreptate până la capăt

Deoarece prin sentința tribunalului nu i se admiteau decât o parte din solicitări, A.I. a declarat apel, cerând să se concretizeze una din două variante și anume: atribuirea și a diferenței de 1.301,14 metri pătrați în valoare de 182.160 euro rezultată din dezmembrarea parcelei de 1.500 de metri pătrați de pe Bd. Republicii nr. 12 sau atribuirea întregii parcele de 668 metri pătrați de pe Bd. Republicii nr. 12 (nu doar a suprafeței de 506 metri pătrați), în valoare de 93.520 euro, precum și atribuirea terenului în suprafață de 664,5 metri pătrați situat pe str. Socrates nr. 1, în valoare de 159.480 euro.

Oricare dintre cele două variante ar fi avut ca rezultat acoperirea sumei de 253.000 euro, valoarea terenului naționalizat de pe Bd. Mihai Eminescu nr. 7.

În motivarea apelului, A.I. arăta, pe de o parte, că și parcela de 1.500 de metri pătrați făcea parte din suprafața totală de 7.981 de metri pătrați amplasată pe Bd. Republicii nr. 12, care era inclusă pe lista-anexă, iar pe de altă parte, că proprietarul parcelei de pe strada Socrates era, în continuare, primăria, deoarece invocatul schimb de terenuri cu SC Metcons 7 SA nu s-ar mai fi realizat (între timp, A.I. a aflat și de ce nu s-a mai produs târgul: pentru că SC Metcons 7 SA vânduse terenul care urma să facă obiectul schimbului).

Surpriza din motivare

Prin decizia civilă nr. 149/A, emisă în 16 septembrie 2015, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul reclamantei A.I., arătând în motivare că nu contează că în cartea funciară apare și în 2015 tot Municipiul Timișoara ca proprietar al terenului de pe strada Socrates, și nu SC Metcons 7 SA, din moment ce hotărârea Consiliului Local Timișoara prin care s-a aprobat schimbul de terenuri nu a fost desființată, terenul neputând fi considerat disponibil în sensul Legii nr. 10/2001 și neputând fi atribuit în compensare reclamantei.

În ceea ce privește solicitarea de atribuire și a diferenței de 1.301,14 metri pătrați pe lângă suprafața deja atribuită, de 506 metri pătrați, Curtea de Apel a considerat că aceasta reprezintă o cerere nouă, terenul solicitat în apel nefiind solicitat și prin acțiunea introductivă, astfel că cererea reclamantei nu poate fi admisă.

Surprinzător, însă, în textul deciziei, instanța de apel face și următoarea precizare: „Mai mult, acest teren, contrar celor susținute de reclamantă, nu este inclus în lista anexă la care face trimitere hotărârea judecătorească ce reprezintă titlul executoriu al reclamantei”.

Nu știm cum o fi ajuns onorata instanță la concluzia asta, din moment ce, parcurgând la rândul nostru lista-anexă cu pricina, am găsit, la poziția 21, Bd. Republicii nr. 12, cu suprafața inițială de 7.981 metri pătrați, din care, în urma dezmembrării, a rezultat și acea suprafață de 1.500 de metri pătrați, din care reclamanta A.I. solicita diferența de 1.301,14 metri pătrați, necesară pentru o compensare integrală.

Punct și de la capăt

În fine, A.I. declară recurs, iar Înalta Curte de Casație și Justiție admite recursul, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Timișoara. În 9 iunie 2016, această instanță emite decizia civilă nr. 250, prin care respinge recursul, astfel că sentința civilă dată de Tribunalul Timiș în 5 iunie 2015 rămâne irevocabilă.

Timișoreanca A.I. nu s-a dat, însă, bătută și, pornind de la argumentația judecătorilor, care precizau că ar fi trebuit să ceară în acțiunea introductivă, și nu în apel, terenurile dorite, a deschis un nou proces, la Tribunalul Timiș, în care solicită în mod expres parcela de pe Bd. Republicii nr. 12 și/sau cea de pe str. Socrates nr. 1.

Mai mult, printr-o altă acțiune, de această dată în contencios administrativ, depusă la Curtea de Apel Timișoara, A.I. cere ca instanța să dispună anularea autorizației de construire emisă pentru beneficiarul Curtea de Conturi a României în vederea edificării clădirii de pe Bd. Republicii nr. 12. Ambele procese se află în plină desfășurare.

Sesizări fără efect

În timp ce A.I. se afla în faza recursului în procesul cu primăria, la începutul acestui an, atât parcela de 506 metri pătrați primită prin sentința din iunie 2015 a Tribunalului Timiș, cât și cea de 1.500 metri pătrați solicitată prin noua acțiune civilă au fost împrejmuite cu gard, firma angajată de Curtea de Conturi pentru construirea sediului începând excavările! Evident, A.I. a reacționat imediat, sesizând poliția, primăria și chiar Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și solicitându-le ca, prin intervențiile lor, să oprească respectivele lucrări.

La fel de evident, sesizările timișorencei au rămas fără efect, astfel încât astăzi construcția respectivă se află într-o fază avansată.

Somn profund la primărie

Tot fără efect a rămas și cererea adresată de A.I., în 28 iunie 2016, primarului Nicolae Robu, de emitere a dispoziției de atribuire a terenului de 506 metri pătrați de pe Bd. Republicii nr. 12, așa cum s-a stabilit prin sentința civilă nr. 1910 din 5 iunie 2015 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 250/9.06.2016 a Curții de Apel Timișoara.

Au trecut mai bine de două luni de la această cerere, iar campionul democrației, Nicolae Robu, cel care se bate mereu cu pumnul în piept că respectă legea, se face, în continuare, că plouă…


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

4 Răspunsuri “O instanță de judecată a constatat un adevăr simțit de simplii cetățeni pe pielea lor: Primăria Timișoara nu respectă drepturile omului

  1. O legislatie mai simpla mai clara mai dura, aplicata corect ar rezolva problema eliminarii mafiei din institutiile publice. Daca functionarul public platit bine care are o putere de decizie si pentru care semneaza, isi asuma totodata si niste raspunderi. Daca greseste ar trebui pus bine la plata din salariul dansului, nu sa plateasca cu banii publici, banii contribuabililor.

  2. GENIAL ARTICOLUL !! Cu toate conotațiile si dedesubturile speței in cauza. FElicitari multiple Ciprian, cât si echipei ce a documentat povestea devoaland ticăloșenia funcționarilor in cauza. BRAVO Renașterea, ca prezentați REALITATEA si nu poveștile de imagine cu care ne aburesc demnitarii noștri, prinși intr-o caracatița a mafiei din administrațiile statului. RESPECT MAXIM ptr JUDECĂTORUL care a JUDECAT CAUZA de umilire a cetățeanului de catre autoritățile locale !!! Doar cu astfel de Instanțe, Mai exista speranța in Romania !!

  3. Pai daca e fraiera si nu apeleaza la cine trebuie, la ora asta era si benzinaria functionala acolo daca dadea si ea un semn

Lasă un răspuns