O femeie din Giroc, atacată de cei patru câini ai unui vecin, așteaptă de trei ani ca parchetul local să „găsească” vinovatul

O femeie din Giroc, atacată de cei patru câini ai unui vecin, așteaptă de trei ani ca parchetul local să „găsească” vinovatul

“Viteza” cu care lucrează procurorii din Timișoara a devenit legendară, iar astăzi vă vom prezenta un nou caz instrumentat de magistrații Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara (PJT), care va împlini în curând vârsta la care copiii încep să frecventeze grădinița. Trei ani și nici o soluție într-un dosar cu vinovații cunoscuți încă din prima secundă a comiterii infracțiunii.

În 4 august 2020, la PJT a fost înregistrată plângerea făcută de o tânără (34 de ani la acel moment) din Giroc, C.C. (am anonimizat numele proprii din dosar), care le solicita procurorilor timișoreni să dispună începerea urmăririi penale față de soții R.M. și M.M., din aceeași comună, pentru săvârșirea infracțiunii de “neluare de către proprietarul câinelui sau deținătorul temporar al acestuia a măsurilor de prevenire a atacului canin asupra unei persoane”, prevăzute de art. 12, alin. 1 și 2 din OUG 55/2002 privind regimul de deținere a câinilor periculoși sau agresivi, raportat la art. 194, alin. 1, lit. c din Codul penal, care incriminează vătămarea corporală: “Fapta prevăzută în art. 193 (n.r. – lovirea și alte violențe), care a cauzat vreuna dintre următoarele consecinţe: (…) c) un prejudiciu estetic grav şi permanent (…)”.

Vă vom prezenta, în continuare, pasaje ample din plângerea depusă de C.C. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, în care întreaga situație a fost descrisă cu lux de amănunte. Pentru început, o punere în context: C.C. și soțul său, D.C., aveau o cățelușă rasa boxer, Sasha, pe care o scoteau la plimbare în fiecare zi, pe mai multe trasee din apropiere, inclusiv pe un drum de pământ, Strada Măghiranului, pe care a avut loc incidentul din vara anului 2020.

Un pericol în stare latentă

În continuarea plângerii, C.C. povestește câteva episoade premergătoare evenimentului traumatizant petrecut în urmă cu trei ani:

“Ieșeam la plimbare pe Strada Măghiranului cu câinele nostru Sasha atât subsemnata, cât și soțul meu, încă din 2013, fără întrerupere, până în 10 iulie 2020, indiferent de anotimp. Terenul unde ne plimbam uzual nu este împrejmuit, nu există marcaje care să indice existența unor loturi proprietate privată și este folosit pentru plimbare/acces/circulație de locuitorii din zonă și din împrejurimi.

În plimbările noastre dese, am cunoscut familia M., care edifica o casă pe o latură a acestui drum de pământ (cunoscut drept Strada Măghiranului), iar în curtea casei aveau, de aproximativ doi-trei ani, patru câini rasa ciobănesc belgian Malinois. În anii 2018, 2019, aceste persoane ne-au rugat de câteva ori să le dăm de mâncare câinilor lor în absența lor și de două ori am reușit să îi ajutăm. La cererea soților M., am aruncat peste gard pungile cu porțiile de mâncare pregătite de ei în acele ocazii. Subliniez că acești câini nu erau prietenoși, având un comportament agresiv față de persoanele care treceau pe lângă gardul curții.

După cele petrecute la noi în familie, am aflat că unul dintre cei patru câini a sărit o dată gardul, la atac, când vecinii subsemnatei (familia A.P. și R.P.) își plimbau propriul câine pe acel drum, iar R.M. le-a spus că nu îi este teamă că sare la câinele lor, ci că va sări la ei (la familia P.).

Într-o altă împrejurare, când ne-am deplasat în zona Străzii Măghiranului pentru a o plimba pe Sasha, în 4 septembrie 2019, am văzut că au scăpat doi câini dintre cei patru pe câmp (pe drum) și nu ne-am mai putut plimba (am rămas în mașină când am văzut câinii liberi și apoi am plecat). L-am anunțat prin sms pe stăpânii câinilor (pe R.M.), că doi câini au scăpat din zona împrejmuită superficial și din reacția lor am înțeles că vor lua măsuri să nu se repete acest incident.

Reacția lui R.M., manifestată în scris, m-a condus la supoziția că acesta se temea să nu aibă loc un alt atac al câinilor față de vreo persoană care circulă în zonă. Împrejmuirea parcelei soților M. este realizată și în prezent (n.r. – la momentul depunerii plângerii, în 4 august 2020) la fel ca atunci (în 2019), cu un gard de sârmă, care nu este nici măcar complet vertical, fără stâlpi de susținere, iar în fața imobilului casă nefinalizată este prinsă în gard o ușă improvizată, din sârmă, pe un cadru de lemn/metalic, tot improvizat.

Nu ne era teamă să ne plimbăm pe acel teren, pe lângă casa soților M., întrucât credeam că cei patru câini sunt închiși în acea curte și nu sunt lăsați liberi în afara curții și credeam că nici nu pot sări gardul pentru a ajunge liberi pe teren. Din păcate, toată această atitudine indolentă a soților M. – în ce privește împrejmuirea improvizată a curții în care au adăpostit cei patru câini – a condus la producerea unui atac asupra subsemnatei și asupra câinelui subsemnatei, care a lăsat urmări ireparabile în viața mea și a familiei mele”.

Ziua fatidică

Și acum rememorarea momentelor dramatice din acea zi de vară a anului pandemic 2020:

“În ziua de 10 iulie 2020, în jurul orelor 19,30, am ieșit singură la plimbare cu cățelușa Sasha, în zona obișnuită de plimbare, a drumului de pe Strada Măghiranului. Soțul subsemnatei nu era acasă, fiind plecat din țară. Am oprit mașina la câțiva metri de casa în construcție și am plecat la plimbare. Traseul nostru de plimbare era mereu drept, din vecinătatea casei soților M., până se bifurca drumul (plimbarea dura de obicei 30 de minute).

Vineri, 10 iulie, când ne-am apropiat de zona casei, am văzut că a ieșit pe poarta din curte, unul dintre câini, apoi, la câteva secunde, au ieșit pe rând și ceilalți trei (poarta nefiind aparent închisă). Imediat și fără nici o clipă de ezitare, cei patru câini au pornit în haită, concertat, atacul împotriva câinelui meu și asupra mea. Este evident că atacul simultan al celor patru câini a fost un atac al haitei, câinii fiind mult mai periculoși împreună și mult mai agresivi.

Am încercat – fără succes – să mă apăr cu rucsacul pe care îl aveam la îndemână și am strigat înspăimântată, cât am putut de tare, după ajutor. Știam că soții M. sunt în casă, deoarece aveau mașina parcată în fața casei. A ieșit stăpânul, R.M., îngrozit, împreună cu soția lui, M.M., însă nu și-au putut stăpâni câinii. Cei patru câini îmi mușcau câinele peste tot corpul și încontinuu. Am sărit peste câinele meu să-l apăr și am început și eu să resping și să-i îndepărtez pe cei patru câini. Cum reușeam să resping un câine, venea repede altul și mușca. În tot timpul acesta, am fost și eu mușcată de câini de față, de picior și de mână. Cățelușa mea a fost mușcată cu sălbăticie de fiecare dintre cei patru câini peste tot pe corp.

Îmi amintesc că, la un moment dat, unul dintre câini mușca piciorul lui Sasha și eu mi-am băgat mâna să îi desfac gura câinelui încât să nu-i rupă piciorul sau bucata din picior. Ulterior, și când am ajuns la spital, eram plină de sânge chiar și în păr. Nu îmi aduc aminte cu exactitate cât a durat măcelul, pot însă estima între 30 și 60 de minute. Într-un final, după zeci de minute de teroare pentru mine și pentru câinele meu, R.M. a reușit cu greu să separe câinii, nu mai știu cum (…) Când s-a terminat măcelul, un alt vecin și soția lui, I. și M.P. (care auziseră țipetele, strigătele mele și toate zgomotele atacului canin), au venit să îmi acorde primul ajutor și au chemat Salvarea.

În acest timp, îi rugam pe soții M. să o ducă pe cățelușa mea la urgențe, la veterinar. Sasha era mușcată pe tot corpul și sângera încontinuu, iar doctorul ne-a spus ulterior că era în stare de șoc. Eu am urcat în ambulanță și am fost transportată imediat la Spitalul Județean din Timișoara pentru îngrijiri (…), unde, în urma controlului medical de specialitate (la secția de chirurgie plastică și reparatorie), am fost supusă anesteziei și au fost dezinfectate, apoi suturate plăgile cauzate prin mușcăturile câinilor. Am fost externată două zile mai târziu, în 12 iulie”.

 Deznodământ trist

În dimineața aceleiași zi de 12 iulie, cățelușa familiei C., Sasha, murise în casa familiei C., din cauza rănilor profunde, sub ochii lui D.C., revenit de urgență în țară, după telefonul primit de la soție. Dusă la medicul veterinar în seara incidentului, de către stăpânii câinilor agresori, pentru a-i fi cusute plăgile și a i se acorda tratamentul necesar, cățelușa a supraviețuit doar până duminică, 12 iulie, la ora 5 dimineața. Asta deși, conform doamnei C., i se comunicase, prin mesaje telefonice, de către soția stăpânului câinilor agresori, că doctorii de la clinica veterinară la care a primit primul ajutor cățelușa sa “sunt foarte optimiști”. Însă, ulterior, când au intrat în posesia fișei medicale întocmite de medicul veterinar, soții C. și D.C. au constatat că, “în ciuda intervenției conform procedurilor medicale necesare – terapie antișoc, reechilibrare volemică, sutura plăgilor, antibioterapie, tratament analgezic”, “prognosticul asumat de doctorul veterinar prin semnătură era DEFAVORABIL”.

Timpul trece, leafa merge

Abia după doi ani de la momentul depunerii plângerii de către C.C., în 8.09.2022, Poliția Giroc a ajuns la concluzia că stăpânii celor patru câini agresori, R.M. și M.M., pot primi calitatea de suspecți în dosar, dispunându-se, prin ordonanță, efectuarea în continuare a urmăririi penale față de cei doi, pentru infracțiunea prevăzută de art. 12, alin. 2 din OUG 55/2002, raportat la art. 193, alin. 2 din Codul penal. Decizia polițiștilor a fost confirmată, în aceeași zi, tot prin ordonanță, de către procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Asta a fost în septembrie 2022, soluția în dosar n-a fost încă dată, iar luna viitoare se împlinesc trei ani de la incidentul sângeros din Giroc. Dar “viteziștii” din PJT se pregătesc de vacanță…

CITEȘTE ȘI: Dumbrăvița a devenit mica Veneție a rușinii. Video