Nu ne vindem țara, pe stil nou

Când e vorba de pământul țării, lucrurile sunt mai complicate decât s-ar crede. În cei 27 de ani scurși de la Revoluție, atâtea s-au întâmplat încât nu ne-au mai rămas decât mintea, brațele și terenul agricol, acesta din urmă dacă nu l-am vândut. Dar l-am vândut.

Să ne cumpărăm BMW-uri second-hand ori alte mașini așijderea, să ne construim mansarde… dar și cripte. Cât din suprafața arabilă și nearabilă a țării am înstrăinat deja nimeni nu știe să spună cu exactitate.

Nici domnul Ion Iliescu, cel care a lansat lozinca asta goală și de aceea mincinoasă până la capăt, nici alți domni, care au fost președinți, prim-miniștri, miniștri ai agriculturii sau șefi de județ.

Dacă Băsescu a cumpărat pământ la Nana, ca să se facă fermier, după ce va ieși din politică (chiar credeți că iese?), nu înseamnă că prea mulți români au făcut același lucru, pentru a avea ce lăsa moștenire nepoților.

În aceste zile, se brodează o nouă lege care să reglementeze tranzacțiile de teren către străini. De ce acum, de ce de către tehnocrați și de ce e necesară o astfel de măsură? Probabil că a realizat cineva că țara ne fuge de sub picioare. Să începem prin a spune că diversele studii și analize arată că cert este doar faptul că, din totalul de 13,3 milioane de hectare de teren agricol, peste nouă milioane de hectare reprezintă suprafața arabilă. Din aceasta când e vorba despre cât la sută a ajuns deja în proprietatea unor străini cifrele sunt contradictorii.

Președintele Klaus Iohannis a avansat recent că 30 la sută. După alte surse, suprafața cumpărată de străini ar atinge între 10 și, atenție, 40 la sută, ba chiar jumătate din totalul arabil, adică peste cinci milioane de hectare. Cine sunt cei care s-au întrecut în a achiziționa teren românesc? Mai ales italienii, nemţii, olandezii, danezii şi britanicii. Ei ar deține peste un milion de hectare în proprietate privată, dar lucrează în total două milioane de hectare, diferența de suprafață fiind arendată sau concesionată. La acești cumpărători de teren românesc trebuie adăugați alții, din toate colțurile planetei, dar și numeroase firme.

Un oficial al ministerului agriculturii a declarat că din suprafața deținută de companii 70 la sută ar aparține unor fonduri de investiții și bănci. De ce cumpără atât de mult teren străinii în România și, în general, în Europa de Est? Unii, cu siguranță, nu pentru a face agricultură, nici intensivă, nici ecologică. O fac în scopul de a specula cu terenuri.

De altfel, merită pentru că hectarul de arabil se vinde astăzi începând de la 2.000 de euro, dar poate ajunge și la 18.000, deși până la scorurile din Germania e încă drum lung.

Iată însă ce a negociat ministrul tehnocrat Achim Irimescu cu producătorii agricoli în materie de reglementare a tranzacțiilor cu teren: să fie limitată suprafața ce poate fi achiziționată de o persoană fizică la 150 hectare, respectiv la 1.500 de hectare în cazul persoanelor juridice.

Bun. Ce facem însă cu latifundiile de 65.000 de hectare deja existente? De asemenea, vor fi introduse o serie de cerințe, cum ar fi ca societățile comerciale care cumpără teren agricol să aibă sediul în România, iar străinii să fie cetățeni europeni ori… să devină români.

Totodată ministrul a precizat că vor fi introduse și alte condiții, cum ar fi ca achizitorii de teren să fie fermieri de cel puțin cinci ani, iar 75 la sută din veniturile firmei care cumpără să provină din agricultură. Până nu de mult am auzit lozinca, la fel de goală, că străinul care cumpără teren nu-l ia cu el în traistă acasă. De ce au schimbat brusc macazul guvernanții?

Să fie realitatea mai cruntă decât o arată toate aceste studii, mai mult sau mai puțin bazate pe cifre reale, în condițiile în care statul român habar nu are ce se întâmplă în interiorul lui? Vom ști cu exactitate abia peste câțiva ani. Dar s-ar putea să fie prea târziu… și să rămânem doar cu mintea cea de pe urmă.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

2 Răspunsuri “Nu ne vindem țara, pe stil nou

Lasă un răspuns