Nu ne mai temem de nimic. A scăzut drastic vaccinarea pentru una din bolile copilăriei care poate da sechele

Nu ne mai temem de nimic. A scăzut drastic vaccinarea pentru una din bolile copilăriei care poate da sechele.

Pe fundul unui curent antivaccinist care a apărut în Românii din anii 2010 – 2011, a scăzut drastic numărul celor care își vaccinează copiii pentru bolile copilăriei (rujeolă, rubeolă, oreion), de la 97 la sută la puțin peste 80 la sută. În 2022 a fost atinsă cea mai mică rată de vaccinare la prima doză, 83,40 la sută. OMS recomandă ca țintă de acoperire vaccinală 95-98 la sută, dacă se poate chiar şi peste.

Din 100 de indivizi vaccinați au voie 2-3 ca să rămână nevaccinați ca să fie stopată transmiterea bolilor în populație.

În schema națională sunt prevăzute două doze de vaccin combinat Rujeolă, Rubeolă, Oreion, pe scurt ROR.

Schema de vaccinare prevede 2 doze, prima la vârsta de 1 an și a doua la vârsta de 5 ani.

Rujeola s-a aflat în prim plan în această iarnă, după izbucnirea unei epidemii la nivel național.

Despre oreion se cunosc însă mai puține aspecte. ”

Oreionul (parotidia epidemică) este o boală infecțioasă, contagioasă, produsă de virusul urlian, dezvoltată de persoanele neimunizate anterior prin boală sau vaccinare.

Sursă de infecție este exclusiv umană, reprezentată de bolnavul de oreion cu formă simptomatică sau asimptomatică.

Nu există purtători sănătoși de virus urlian. Virusul poate fi contractat pe cale respiratorie prin picăturile lui Flugge, salivă sau prin obiecte contaminate (șervețele, batiste), iar boală (oreionul) va fi dezvoltată de toate persoanele neimunizate anterior prin boală sau vaccinare într-o perioadă variabilă cuprinsă între 2 și 4 săptămâni după contact.

Debutul bolii este brusc și se caracterizează prin febră, frisoane, cefalee, odinofagie (dureri de gât), dureri musculare generalizate urmate de oboseală fizică. Simptomul constant al oreionul este parotidită (inflamația glandei parotide), care poate fi însoțită de afectarea și celorlalte glande salivare în proporție de 10% din cazuri (submandibulare și sublinguale).

Inconstant și rar pot apărea manifestări secundare prin inflamația testiculară (orhită), inflamația pancreatică (pancreatită), afectarea sistemului nervos central sau alte manifestări, acestea fiind precedate de un croșet febril.

Parotidita se caracterizează prin inflamația inițial unilaterală, ulterior bilaterală a parotidei cu umplerea șanțului retromandibular, și ”îmbrăcarea” unghiului mandibulei cu imposibilitatea identificării unghiului mandibular la palpare, însoțită de trismus. Inflamația parotidiană nu este însoțită local de semne celsiene (durere, căldură, roșeață).

Pancreatita, în contextul oreionului, este frecventă, dar cu forme ușoare de boală (aproximativ 80% din cazuri), adesea asimptomatică, această rămânând nediagnosticată.

În cazurile cu simptomatologie prezentă, această se manifestă prin dureri abdominale ”în bară”, în etajul abdominal superior, la care se asociază greață și vărsături.

Orhita urliană apare la pacienții de sex masculin după vârsta pubertății, de obicei unilaterală, că manifestare secundară.

Simptomatologia orhitei urliene include un nou croșet febril urmat de tumefacția testiculară, dureroasă, tegument scrotal eritematos, cu ștergerea pliurilor scrotale cutanate. O complicație rară a orhitei urliene este sterilitatea masculină (1-2%).

Afectarea sistemului nervos central în cazul oreionului este reprezentată prin meningită urliană și encefalită urliană.

Meningita urliană, mai frecventă la sexul masculin, este cu evoluție favorabilă autolimitantă, și se vindecă fără sechele neurologice.

Encefalita urliană poate apărea precoce (concomitent cu parotidită) sau tardiv și este cauzată de invazia virală a sistemului nervos central. Ea se manifestă prin tulburări de auz, tulburări de echilibru și convulsii, cu posibilitatea de a rămâne cu sechele neurologice pe termen lung.

În cazul oreionul la femeile gravide, virusul poate traversa placentă și poate determina avort spontan, moarte intrauterină sau defecte de formare a organelor fătului la 20% din această categorie de pacienți. Alte manifestări date de virusul urlian pot fi: nevrită optică, surditatea, ataxia cerebeloasă, pareză facială, ooforită (afectarea ovarelor), mastită, tiroidita, miocardita, artrită, purpura trombocitopenică, care sunt deseori asimptomatice, rămânând nediagnosticate”, explică Ștefan Gilinger, medic specialist boli infecțioase la Spitalul de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie „Victor Babeș” Timișoara.

Diagnosticul bolii se confirmă clinic sau cu ajutorul analizelor de laborator, prin prezența anticorpilor de tip IgM anti virus urlian la 2 săptămâni de la debutul simptomatologiei.

Prezența anticorpilor de tip IgG anti virus urlian (protectori) pot fi crescuți, fie prin vaccinare anterioară, fie prin trecerea prin boală. Până în prezent nu s-a descoperit un antiviral eficient, care să neutralizeze virusul urlian, astfel, tratamentul parotiditei epidemice este nespecific și se caracterizează prin antiinflamatoare nesteroidiene și simptomatice (anipiretice și antalgice), având, în general, o evoluție favorabilă, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Tratamentul orhitei mai presupune repaus strict la pat și aplicări locale de pungă cu gheață învelită în prosop.

Tratamentul meningitei/encefalitei urliene se realizează strict intraspitalicesc.

Profilaxia oreionului se efectuează prin imunizare activă (prin vaccinare) sub formă unui triplu vaccin (rujeolă-oreion-rubeolă-ROR, MMR) ce conține un virus urlian viu atenuat ce a fost în introdus în România în Programul Național de Vaccinare din 2004.

Vaccinarea constă din 2 doze, administrate inițial la vârsta de 1 an, ulterior la 6-7 ani (anterior întrării în colectivitate).

Sugarii până la vârsta de un an sunt protejați împotriva infecției de anticorpii ”moșteniți” de la mama imunizată anterior (prin vaccinare sau boală).

Vaccinul antiurlian, având în componența să un virus viu atenuat, condiționat, este contraindicat la femeia gravidă și la pacienții imunodeprimați (ex: infecție HIV, neoplazii).