Muzeul Naţional al Banatului găzduieşte, pentru o lună, noua expoziţie a pictorului timişorean Mihai Teodor Olteanu. Lucrările sale, de această dată stau, prin conţinut, sub genericul: Mărţişor. Înger. Floare. Vis. Ori femeia ta iubită?
Şi de această dată, artistul a fost însoţit, la vernisaj, de numeroşi iubitori ai artei sale, prieteni sau, pur şi simplu, oameni care au ales să îşi petreacă un ceas într-un loc aparte. Trebuie amintit că sub titlul Întâlnirea cu îngerul, Mihai Teodor Olteanu în dialog cu Vasile Bogdan, cei doi au realizat un volum mai mult decât o confesiune, precum şi un documentar, realizare izbutită şi cu sprijinul lui Graţian Gâldău, unde pictorul vorbeşte, însoţit fiind de lucurări, despre conceptele sale artistice.
La recentul vernisaj, scriitorul Vasile Bogdan, între altele, a mărturisit: “L-am privit nu de puține ori la lucru. Întâi privirea, concentrată, adusă într-un timp fără memorie, în care se învălmășesc pasiuni, se tăvălugesc valuri uriașe, sparg țărmuri imemoriale, apoi, privirile se limpezesc, o pace senină cuprinde acea nemărginire personală și un zâmbet șterge crisparea de odinioară.
Și atunci pensula așază Punctul.
În nemărginea aceea a pânzei, pare aruncat la repezeală, capăt de ață. De fapt este locul de unde el, demiurgul, pornește facerea lumii. Spun vorbe de blasfemie, știu, s-ar încrunta el însuși încercând comparații nedrepte, dar așa mi se pare mie atunci, început de lume, moment din adevărul vieții, clipă dedicată neuitării.
Pentru că ce altceva este un tablou, în viziunea sa, firește, decât un moment ce merită a fi păstrat în memorie, o trăire de moment, un sentiment, o nevoie de a te descătușa dintr-o amintire? O expoziție devine astfel un univers al cunoașterii, o acumulare de experiențe, o mărturisire, un păcat devoalat, o mulțime de astfel de păcate, iertate prin frumusețe.
Punctul. Originea. Iar de acolo pornesc liniile, orgia de culori, explozia. Pare o nouă stea iscată din beznă. Curios, deși este o lume întreagă în sine, ea poate fi înțeleasă pe de-a-ntregul doar în alipire cu multe altele similare pentru a cuprinde Universul Olteanu. Fie că e un crâng, un asfințit pe margine de lac, un val sfărâmat pe o stâncă, o stradă, o biserică, un cer înnourat, toate, puse alături, sunt Viața. Logica Vieții. Ductul mișcării, sensul și trăirea, nașterea și moartea.
În mijlocul acestor imagini frământate, Pictorul nu rătăcește punctul de pornire, acesta rămâne acolo ca un sâmbure, ca un factor de echilibru. În el stă proptit universul său!”
CITEŞTE ŞI: Spectacol în premieră la Timişoara: „Slow Down! / Mai Încet!”
Expoziţia, chiar dacă au trecut numai câteva zile de la vernisaj, este frecventată. Mai ales că majoritatea lucrărilor, prin temă, diversitate, dimensiuni, pot fă un minunat cadou, în acest ceas de sărbătoare, pentru femeia iubită!
