La Timişoara, mai întâi au fost bordurile… Ne amintim cu toții de plăcile de pavaj de tip șotron cu care fostul primar Nicolae Robu a blagoslovit centrul Timișoarei, în special pe străzile pe unde trecea el zilnic. În același timp, din păcate, o grămadă de alte străzi suficient de centrale au rămas de izbeliște, devenind surse de praf și noroi.
Municipalitatea timișoreană, de oricine ar fi ea condusă, a ratat în această vară o eventuală sărbătoare: împlinirea, în toamnă, a doi ani de când strada Mihai Eminescu (pe lângă multe altele din centru) aproape că nu mai are trotuar. Pavelele demontate zăceau de peste un an și jumătate pe lângă garduri, dar – minune! – se lucrează la trotuare.
Printr-un fenomen inexplicabil pentru oamenii de rând, lucrările nu se fac, pur și simplu, prin montarea pavelelor la locul lor, așa cum s-a procedat pe Bulevardul Revoluției, ci au început cu schimbarea bordurilor. Iar strada Mihai Eminescu e lungă și sunt necesare două rânduri de borduri, unele mai subțirele, care delimitează trotuarul, și celelalte zdravene, ca să știm unde se termină carosabilul.
Nu contează că acestea din urmă „mușcă” din suprafața destinată autovehiculelor, iar acolo va fi nevoie să se cârpească asfaltul sau să se toarne unul proaspăt.
CITEŞTE ŞI: La loc comanda! Prefectul USR l-a salvat pe primarul Dominic Fritz
Chiar și așa, nu ar fi neapărat o problemă, de la primarul Adriean Videanu încoace toți edilii schimbă borduri, dar ceea ce deranjează cu adevărat este viteza de melc cu care se lucrează. De exemplu, pentru reabilitarea (carosabil și trotuare, plus borduri cât cuprinde) străzii centrale Aurel Cosma, din preajma Pieței 700, lungă de nici 150 de metri și modestă ca lățime, a fost nevoie de o lună, între 14 iunie și 14 iulie a.c.
N-am vrea să calculăm cât vor dura, în acest ritm amețitor, lucrările de pe Mihai Eminescu. Până la urmă, nici nu mai contează, dacă tot a trecut peste un an și jumătate…
