La Societatea de Transport Public din Timişoara, după Goia, potopul!

Noul director al Societății de Transport Public din Timișoara (STPT), Sorin Supuran, s-a luat cu mâinile de cap când a constatat ce moștenire i-a rămas de la vechiul director, Ioan Goia, care ar fi tratat fosta regie ca pe moșia sa personală.

Sorin Supuran a prezentat, ieri, în primul rând, condițiile în care lucrează personalul societății. La sediul din bulevardul Dâmbovița, clădirile arată jalnic, ceea ce este de așteptat, având în vedere că n-au mai avut parte, nu de renovări, ci de igienizări elementare, de foarte mulți ani.

Compartimentul care se ocupă de întreținerea panourilor electronice din stațiile de transport în comun viețuiește în condiții greu de imaginat în secolul XXI: ziduri murdare, mobilier vechi, piese depozitate pe rafturi gata să cadă în capul oamenilor și alte aspecte care numai la muncă nu ar îmbia pe nimeni.

Tot în Dâmbovița se află și depoul de tramvaie. O sumedenie dintre cele donate de nemți cu mulți ani în urmă ocupă liniile, deși nu vor mai circula niciodată prin oraș. Nu pot fi mișcate din loc sau valorificate pentru că se află sub sechestrul ANAF, dar aceasta e o altă poveste.

Dincolo de tramvaie, se află o baltă și încă mult teren, de ordinul hectarelor, pe care noua conducere a STPT nu a ajuns să-l verifice.

Tot în condiții ca acum 50 de ani lucrează și oamenii din secțiile situate pe bulevardul Take Ionescu. Acolo sunt produse piese a căror valoare ajunge până la mii de euro, dar cu utilaje rămase, la propriu, din secolul trecut. Noroc cu meseriașii pricepuți (dar cu salarii ca acum două decenii), pe care experiența de 20-30 de ani în regie îi ajută să facă lucruri imposibile pentru alții.

 

„Situația economico-financiară e dezastruoasă”

Pentru Sorin Supuran, un om cu experiență serioasă în funcții de conducere, preluarea directoratului de la STPT a fost cel puțin interesantă. „A durat două săptămâni până când anumiți colegi au înțeles că trebuie să-mi pună la dispoziție documentele, care nu sunt proprietatea lor personală, ci aparțin societății. La prima ședință cu toți angajații cu funcții de conducere, 92 la număr, am constatat că unii nici nu se cunoșteau între ei”, a relatat noul director.

STPT are de achitat, în urma procesului pierdut cu finanțele publice, o datorie de 50 de milioane de lei, sumă eșalonată până în 2021. Orice rateu la plata lunară către ANAF ar putea duce la falimentul societății, care are conturile și patrimoniul puse sub sechestru.

 

Se lasă cu controale

Sorin Supuran a găsit atât de multe nereguli, încât a declarat că va solicita un control imediat al Curții de Conturi. În circa o lună, el va prezenta o analiză Primăriei și Consiliului Local Timișoara. Pentru prejudiciile create vor răspunde fostul director general Ioan Goia și directoarea economică Felicia Lăscuț, consideră Supuran. E

l a refuzat să semneze o parte din documentele aduse în mapă, pentru că nu aveau viză de control financiar preventiv. În organigrama societății nu există serviciu juridic, în schimb, exista un contract cu un avocat.

Haosul nu s-a reflectat doar în situația financiară, ci și în modul de lucru cu angajații. Aceștia erau detașați de colo-colo după bunul plac al șefilor, vatmanilor și șoferilor li se făceau contracte de muncă pe perioadă determinată și, mai rău ca orice, plata salariilor a întârziat cu două luni.

Totuși, angajații au venit în continuare la muncă, iar la ora actuală, întârzierea este de o lună și, după cum speră noua conducere, în 10 iulie va ajunge la două săptămâni.

 

Muzeu nefuncțional

Muzeul de Transport Public „Corneliu Mikloși”, mândria RATT-ului și a fostului director Ioan Goia, stă pustiu. Cei 1.000 de potențiali vizitatori nu-i pot călca pragul pentru că, explică noua conducere, nu are aviz ISU și nimeni nu-și asumă riscul de a duce acolo, de exemplu, grupuri de elevi.

„Pentru început, am stopat toate investițiile, construcția de clădiri care nu au legătură cu activitatea de transport, proiectarea de blocuri și altele. Consumul de piese este foarte ridicat, ca și alte cheltuieli. De exemplu, închiriem echipament de protecție, salopete, cu 19.000 de lei lunar.

Consumul de carburanți se calculează după normative din 1969, demult abrogate”, mai spune directorul STPT. Până una-alta, constructorii care lucrau de zor prin clădirea fostului sediu al RATT de pe Take Ionescu, tot la Muzeul Transportului, au dat, și ei, bir cu fugiții, iar dirigintele de șantier s-a făcut nevăzut.

Dincolo de toate, Sorin Supuran, secondat de adjunctul său, Nicolae Bitea, speră ca în Timișoara să se observe o îmbunătățire substanțială a transportului public înainte de Crăciun. Până atunci, va fi ceva de lucru…


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

2 Răspunsuri “La Societatea de Transport Public din Timişoara, după Goia, potopul!

  1. Multa putere de munca! Jaful pe care l- ati identificat e generalizat in institutiile publice si fostele regii, din pacate. Cheltuieli enorme pe lucruri inutile si…cam atat.

Lasă un răspuns