Domnul N. – de la ”Nimeni”, cum el însuși consideră că a ajuns – e la spital, trist, murdar și înfrigurat. A fost lăsat pe drumuri de cei doi frați ai săi. E la căldură, iar cadrele medicale i-au făcut toaleta și l-au tratat.
A primit haine curate și călduroase de la asistentul social al spitalului și trebuie să se îmbrace repede, pentru că îl așteaptă mașina ce îl va duce la adăpost.
Șosetele însă îi lipsesc, iar picioarele sale degerate trebuie să mai îndure puțin… Ambulanțierul desemnat să efectueze transportul a observat, s-a descălțat și i-a oferit șosetele sale. ”Noi avem bocanci. El are nevoie de căldură mai mult decât mine”, spune acesta și precizează că vrea să rămână anonim, la fel ca aceia pe care îi transportă.
Până la urmă, toți suntem oameni…
”Persoanele fără adăpost sunt luate de pe stradă fie în timpul patrulării, fie în urma unei sesizări. Aproape toți sunt reticenți. Nu vor să-și piardă locurile câștigate în stradă. Pe ultimul dintre cei pe care i-am transportat la spital a trebuit să-l lămuresc o jumătate de oră să vină cu mine”, spune Viorel Patroi, șofer la Serviciul Județean de Ambulanță Timiș.
Oamenii străzii preferă să stea la serviciile de urgență ale spitalelor. Acolo, spun ei, au tot confortul, iar personalul se poartă bine cu ei și se simt oarecum speciali. La adăposturi sunt între ei, la grămadă, și pot apărea unele neînțelegeri.
Peste 250 de persoane fără adăpost din Timișoara au înfruntat cea mai geroasă noapte din an la căldură. Acest lucru a fost posibil datorită sufletului mare și generos a zeci de timișoreni: de la cei care au apelat numărul de telefon 112 până la cei care i-au igienizat pe sărmani și cei care le-au trimis pachete.
Bravo Timisoreni aratati-le celor din Tara cum se face ca sunt bate.