Despre cât de întreprinzători sunt sătenii dintr-o localitate sau din alta poţi afla câte ceva doar dacă ai ocazia să-i cunoşti la vreo tarabă din piaţa locală ori din cele de la oraş, să le guşti oferta şi să-i întrebi de una, de alta. Desigur că te vor măsura mai întâi din cap până-n picioare, te vor evalua şi abia apoi dacă îţi vor răspunde cu o jumătate de gură.
De nu inspiri încredere la prima vedere nu-ţi vor spune nimic despre afacerea lor. Oricum, însă, mica producţie din gospodării rămâne ceva tainic şi o chestiune de intimitate.
Dăm un exemplu… În satul Şipet, a existat o lăptărie, adică un loc în care se prelucra lapte de vacă. Apariţia acesteia a fost bine-venită pentru că micii crescători se confruntau cu mari probleme privind desfacerea.
O altă parte bună a fost şi aceea că sătenii care au lucrat aici au învăţat cum se prepară diverse produse. Având în vedere că principalii beneficiari ai laptelui de vacă erau… porcii din propria gospodărie, când au văzut că se poate face din el caşcaval, unii dintre lucrătorii de la lăptărie au încercat şi acasă. Aşa s-a dus vestea în sat, şi la un moment dat, după ce unitatea de procesare s-a închis, erau cel puţin 10-12 producători de caşcaval în localitate.
Când au mers cu „roţile” în piaţă şi au aflat că au nevoie de certificate de producători şi de autorizaţii, unii au renunţat. Am dorit să cunoaştem un astfel de producător, dar nu i-am inspirat încredere. S-a scuzat că are treabă. Totuşi, un întreprinzător care „s-a lăsat” şi a trecut la creşterea viţeilor ne-a spus că a încercat şi „nu a mers”.
Se vorbeşte prea mult despre produse şi meşteşuguri tradiţionale, dar se face prea puţin pentru ca acestea să răzbească în hăţişul economiei de piaţă. O idee care s-a avansat, în cazul producătorilor din Şipet, a fost asocierea şi înregistrarea unui brand local de caşcaval. Acestea sunt necesare pentru sporirea şanselor de desfacere a produsului.
Există încă prea multă reticienţă şi, de aceea, economia locală există, dar este scumpă la vedere…
