Emoţia de la Timişoara dă emoţii la Bucureşti

Am văzut sâmbătă, la Timişoara, adevărata dimenisune a mişcării create în jurul lui Sorin Grindeanu. Acţiunea de la sediul PSD ne-a arătat încă o dată că nu vorbim de o revoltă izolată şi trecătoare, ci de un fenomen de amploare, atent pregătit şi aplicat.

Zdruncinarea nucleului extrem de bine organizat în jurul preşedintelui Liviu Dragnea nu se putea face decât prin crearea unei emoţii foarte puternice, care să angreneze nu doar poporul pesedist, ci şi restul electoratului, în mare parte neinteresat de aspectele politice.

Evenimentele din această săptămână au fost o lecţie-deschisă a modului în care factorul emoţional poate doborî ziduri şi bariere de netrecut. Nimic nu a fost întâmplător, ci totul a făcut parte dintr-un mecanism de creat emoţie foarte bine pus la punct. Am avut, mai întâi, acţiunea de susţinere declarată de PSD Timiş, de fapt, o primă testare a pulsului de la nivelul organizaţiilor.

A venit, apoi, lovitura de teatru de la conferinţa de miercuri-seara, când Sorin Grindeanu a declanşat emoţia fără de care acţiunea anti-Dragnea nu avea nici o şansă. Valul s-a pornit, dar pentru a întreţine frământarea, era obligatoriu nevoie şi de o acţiune de masă, capabilă să crească intensitatea emoţiei şi să o ducă şi în alte zone, politice, electorale, de decizie.

Or, ce altceva ar fi fost de mai mare impact decât o manifestaţie în fief-ul de la Timişoara, unde premierul a fost întâmpinat ca un erou? Iar Sorin Grindeanu a fost ireproşabil: s-a pupat, s-a îmbrăţişat cu cei prezenţi, a apăsat pe coarda sensibilă în timpul discursului, adică a făcut tot ceea ce ţinea de emoţie.

Acum, valul de simpatie pentru Grindeanu e suficient de bine conturat pentru a transmite emoţie în PSD şi pentru a le da adversarilor emoţii serioase.