Echipele Politehnicii, într-o monografie sportivă

Politehnica Timişoara, instituţie de învăţământ superior binecunoscută pentru calitatea absolvenţilor săi, ingineri, a excelat şi prin performanţele sportive obţinute de-a lungul a aproape un veac de existenţă.

La data înfiinţării Şcolii Politehnice, 15 noiembrie 1920, rectorul Traian Lalescu a dispus crearea unui club sportiv pentru cei 117 studenţi câţi erau la început de drum: 89 în anul I şi 28 în anul pregătitor.

Acest lucru a fost prezentat în presa vremii în primăvara anului următor, iar confirmarea statutară, oficială, s-a înfăptuit în data de 4 decembrie 1921, la începutul celui de-al doilea an universitar. Aşa a luat fiinţă „Societatea Sportivă” înfiinţată la Şcoala Politehnică, înaintea unor organizaţii sociale, ştiinţifice, profesionale şi de altă natură.

Activitatea sportivă a început cu echipa de fotbal, primul meci oficial fiind cel disputat în anul 1923, în districtul II – Timişoara, cu echipa Kadima. Echipa de fotbal a urcat treptele consacrării în ierarhia fotbalului românesc prin promovările din anii 1928 (în Divizia C), 1940 (în Divizia B) şi 1948 (când s-a realizat visul mult-dorit – accederea în Divizia Naţională).

Jucători ai echipei de fotbal au făcut parte din naţionala României în 1928 la meciul cu Turcia, în 1930 la la Cupa Mondială din Uruguay, în 1934 la mondialul italian, precum şi în multe alte rânduri. În anul 1947 a fost înfiinţată echipa de handbal în 11, formată iniţial din sportivii campioni naţionali la sprint, suliţă, greutate, înălţime şi din jucători de polo şi fotbal, pentru ca mai apoi să ia fiinţă echipa de handbal în şapte.

În România, primul campionat de volei s-a organizat în anul 1931, iar primul campionat universitar a fost în anul 1942, la care a participat şi echipa Politehnicii. O serie de date din istoria echipelor sportive de fotbal, handbal şi volei, precum şi din domeniul sportului pentru toţi sunt prezentate în monografia intitulată „De la Societatea Sportivă (1920) la Asociaţia Sportivă Universitară (2016)”.

În carte sunt prezentate performanţele obţinute de-a lungul anilor de echipele Politehnicii, numele a numeroşi sportivi, antrenori şi conducători, precum şi ale tuturor rectorilor care au sprijinit activitatea sportivă.

Sunt menţionate toate titlurile dobândite – campioane ale României, clasările pe podium, câştigătoarele cupelor, calificările în cupele europene, selecţionaţii din echipele naţionale şi studenţeşti şi participanţii la Jocurile Olimpice, care au făcut cunoscută Politehnica, oraşul Timişoara şi România în lume.

În anul 1970, la vârsta semicentenarului Politehnicii, „CS Politehnica” Timişoara era cel mai mare club sportiv universitar din ţară, având 25 de discipline sportive. La începutul anilor ’90, hotărâri centrale au desfiinţat acest club, astfel încât denumirea Politehnica a fost radiată din scriptele tuturor federaţiilor sportive.

În aceste condiţii, o serie de inimoşi iubitori ai sportului au înfiinţat o nouă asociaţie sportivă a Politehnicii, au organizat noi echipe de fotbal, handbal şi volei, pornind de la copii şi tineret, care mai apoi au parcurs toate etapele din eşaloanele inferioare, ajungând pe primele scene în campionatele naţionale. Aşa cum este descris în prezentarea cărţii, ASU Politehnica a salvat sportul din Banat în primii ani după 1989.

O componentă de interes, manifestată încă de la înfiinţarea Politehnicii, a constituit-o şi sportul pentru toţi, organizat mai apoi, odată cu constituirea AS „Traian Vuia” (1983), a Asociaţiei Sportive (AS – 1995) şi a Asociaţiei Sportive Universitare (ASU – 2002).

Membrii comunităţii academice universitare, iubitori şi practicanţi ai mişcării fizice, au fost prezenţi la diferite întreceri sportive desfăşurate în Politehnică, în Centrul Universitar, în localităţi din judeţele limitrofe sau în ţări vecine.

Studenţii au participat în Campionatul Naţional Studenţesc, iniţiat de Politehnica din Timişoara, unde s-au desfăşurat mai multe faze finale anuale sau în Campionatul Universităţilor din Europa de sud-est.

Aşa a început şi activitatea competiţională a echipei studenţeşti de fotbal ASU Politehnica, din campionatul municipal, realizând promovări succesive în ligile a IV-a (în 2013), a III-a (în 2015) şi a II-a (în 2016), unde activează în prezent. Monografia prezintă bazele sportive ale Politehnicii, începând cu stadionul „Ştiinţa”, pentru care s-au obţinut aprobarea terenului în anul 1923, odată cu inaugurarea pavilionului Facultăţii de Mecanică.

Într-o perioadă de cinci ani, studenţii, profesorii şi angajaţii Politehnicii l-au amenajat prin muncă voluntară, inaugurându-l în 1928, acesta devenind leagănul fotbalului studenţesc timişorean. Sunt prezentate şi celelalte baze sportive cu terenurile de fotbal, handbal, volei, tenis, cu bazinele de înot, unde studenţii, angajaţii Politehnicii şi familiile acestora au acces.

Un loc deosebit îl ocupă în carte simpatizanţii şi susţinătorii echipelor Politehnicii, care le-au purtat de atâtea ori spre triumf, aşa cum sunt în prezent cei care constituie Asociaţia Suporterilor „Druckeria”, cu au un rol major în managementul şi existenţa echipei de fotbal.

Această monografie istorică, realizată pe 270 pagini, într-o ediţie îngrijită, cu majoritatea ilustraţiilor prezentate color, s-a datorat sprijinului celor ce au contribuit afectiv şi material, menţionaţi în carte, precum şi editurii şi tipografiei.

Prezentarea volumului va avea loc joi, de la ora 13, la Facultatea de Mecanică, sub patronajul Fundaţiei Politehnica, unde toţi invitaţii vor primi un exemplar cu aceste amintiri de suflet din istoria sportivă nemuritoare a Politehnicii.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns