Prima duminică de după Învierea Domnului reprezintă, potrivit rânduielilor ortodoxiei, o sărbătoare dedicată Apostolului Toma. Cu acelaşi prilej, în unele părţi ale Banatului, dar şi în Transilvania se celebrează Paștile Mici sau ale Morților, în timp ce, în alte zone ale țării, răposaților li se aduce cinstire luni, momentul ales în acest scop numindu-se Paştile Blajinilor.
Indiferent de titulatură, dar și de data la care se ține, este vorba, de fapt, despre o sărbătoare populară care nu cunoaşte o rânduială specifică în tipicul bisericesc, însă poate fi asociată cu ușurință cultului morților, destul de prezent în calendarul ortodox. Ea se referă în esență la ceremonii dedicate tuturor celor ce au adormit întru Domnul, fie ei pregătiţi – spovediţi, împărtăşiţi şi cu lumânare – sau nepregătiţi. Credincioşii depun ofrande pe morminte, bocesc morţii, împart pomeni, întind mese festive în cimitir, lângă biserică sau la iarbă verde. Această sărbătoare este marcată în Banat, Transilvania, Maramureş şi Bucovina.
CITEŞTE ŞI: Un bărbat prins într-un motocultor, transportat cu elicopterul SMURD la Timişoara
Sărbătoarea reprezintă o ocazie de comemorare a morţilor, dar şi un moment în care familiile se reunesc lângă locurile de veci ale dragilor dispăruți, pentru a se bucura de Lumina Învierii, împreună cu cei plecaţi în veşnicie. Se crede că de Paştile Blajinilor sufletele morţilor sunt libere şi că aceştia pot gusta din mâncărurile pregătite special pentru ei şi date de pomană. În spațiul rural arhaic, se considera că viii pot petrece Paştile cu moşii şi strămoşii aici, prin venirea spiritelor morţilor, atunci când, metaforic vorbind, gropile se deschid.
Multe, dar şi destul de contradictorii sunt miturile populare legate de Blajini. Se spune c-ar fi blânzi şi paşnici și s-ar afla într-o lume îndepărtată, la vărsarea Apei Sâmbetei în Sorbul Pământului. Cei vii îi anunţă că au sosit Paştile și aruncă în apele curgătoare coji de ouă sparte în timpul înroşitului sau la prepararea alimentelor rituale (cozonaci, pască). Unii etnologi consideră că Blajinii ar fi reprezentări mitice ale oamenilor primordiali sau ale strămoşilor, că ei ar fi luat parte la facerea lumii şi că, de atunci, susţin stâlpii de sprijin ai Pământului. Creştinismul i-a adoptat transformându-i într-o categorie aparte și înzestrându-i cu calităţi morale deosebite, precum bunătatea, înțelepciunea şi simplitatea.
De asemenea, există credinţe populare potrivit cărora Blajinii sunt cei care nu au apucat să treacă marea atunci când Moise a despicat apele sau că sunt suflete ale pruncilor care au murit nebotezaţi. Ei trăiesc în lumea de dincolo, însă păstrează legătura cu a noastră, iar în Duminica Tomii sufletele lor sunt slobozite. Ei sunt miloşi şi devotaţi lui Dumnezeu, dar nu ştiu să socotească. De aceea, la sat, femeile aruncă pe ape curgătoare coji de ouă înroşite, pentru ca să afle şi morţii că vin Paștile, dar Blajinii primesc vestea mai târziu, abia în duminica de după Înviere.
În Banat, de Paştile Morţilor se merge la cimitir, se aprind lumânări la crucile răposaţilor, se dau de pomană ouă fărbuite în culori mai sobre, roşul tradiţional fiind înlocuit acum cu verde sau albastru. Se împart colăcei şi colivă, iar mormintele se primenesc şi sunt împodobite cu flori, astfel încât şi cei din lumea fără dor să se împărtăşească din bucuria Învierii.
