Despre autostrăzi, drone și privitul în viitor
Cu vreo două mandate în urmă, când un oarecare ministru al transporturilor a promovat un masterplan ce prevedea construirea a două mii de kilometri de autostradă (avizat în cele din urmă la nivel european, masterplanul nu era al ministrului, în datele sale de bază, ci fusese elaborat încă din epoca programelor-directivă), s-a obiectat că obiectivele sunt nerealiste.
Între timp, jumătate din ținta propusă atunci o reprezintă tronsoanele de autostradă și drum expres aflate deja în circulație, 680 de kilometri sunt în diferite stadii de execuție, încă vreo două sute (cifrele fluctuează în funcție de capriciile bruxelleze sau guvernamentale) în pregătire, iar autoritățile au început să adauge obiectivelor inițiale noi rute dorite. S-au construit, în cele trei decenii post-comuniste de exact zece ori mai multe autostrăzi decât în cele trei decenii (nu punem la socoteală și anii ocupației sovietice) de comunism – dar ritmul nu mulțumește pe nimeni și este bine că e așa.
De ce? Pentru că, între timp, tehnologiile transportului încept să sufere schimbări radicale, care (acum pare o idee science fiction, dar n-ar fi prima dată când realitatea depășește imaginația) ne-ar putea aduce în situația de a avea gata rețeaua națională de autostrăzi exact în momentul în care nu vom mai avea nevoie de ea.
Deocamdată, asistăm ”doar” la tranziția de tehnologie dinspre automobilul cu ardere internă spre cel electric, ne putem bucura că suntem oarecum în trend ca români, dar ar trebui să observăm (și, mai ales, să elaborăm strategii proactive în acest sens) ce drame macroeconomice și sociale generează acest proces la scară planetară, cât de mult contribuie el la reașezarea raporturilor de putere între state.
Între timp, poate și datorită intensei utilizări în războiul din vecinătate, dronele de transport au devenit foarte vizibile, readucând la iveală visele de altădată despre aerodine, aerociclete și aerobuze, care – ca să vezi – nu mai au nevoie de căi de rulare. Pare, încă, greu de crezut? Amintiți-vă că, înainte de a doua conflagrație mondială, lumea era convinsă că se poate zbura profitabil doar cu dirijabilul, numai că utilizarea intensă a aviației în conflict s-a repercutat și în structura economiei, conducând la apariția aviației comerciale contemporane.
Ce avem de făcut în acest caz? Înainte de toate, să finalizăm autostrăzile planificate: știm din propria noastră istorie recentă că abandonarea investițiilor strategice ne costă mai mult decât finalizarea lor, în orice ipoteză de lucru. În același timp, însă, este imperativ necesar ca, pe lângă temele de casă pe care Bruxelles-ul le impun aleșilor noștri, aceștia să-și facă curaj să comande colectivelor de cercetare din țară – măcar celor care funcționează pe bani publici – elaborarea unor proiecții anticipative, care să fundamentele opțiuni strategice în domenii vitale pentru țară.
CITEŞTE ŞI: A fost refăcută ruta Via Transilvanica, la intrarea în Caraș-Severin
Bunăoară, despre cum se pot modifica în viitoarele două generații fluxurile de transport la nivel național și continental, despre ce anume se va transporta, despre ce exigențe vor avea pasagerii și clienții… Ca să nu ne mai trezim cu mostre de înțelepciune precum cele rostite cândva de un fost președinte, care ținea să ne convingă că nu rentează să faci autostrăzi decât când există densitate de circulație de nivel magistral, uitând (forba vine) că circulația nu putea crește pentru că nu avea pe unde.
Imagine cu titlu ilustrativ / Trans.INFO
