În satele aparținătoare comunei Satchinez, care au în general străzi tot mai curate și mai îngrijite, poți vedea și zone în care lucrurile stau diferit.
Te atenționează asupra lor panourile pe care scrie așa: „Curățenia localității noastre depinde de noi toți!.” Apoi, pe fond roșu, vine și avertizarea: „Pentru depozitarea gunoaielor în această zonă amenda este de 500-5.000 lei (Conf. HCL Satchinez)”.
Până aici, toate par a fi bune, frumoase și la locul lor. Dăm, însă, doar un singur exemplu ilustrativ, cel din zona stăvilarului, construit în urmă cu vreun deceniu… ca să curgă apa la deal, după cum aprecia un localnic cu simțul umorului. 
Aici este „patria” neselectivă a gunoaielor. Le aruncă sătenii, nu primăria. Problema e că nici ei nu-și schimbă atitudinea și nici nu se găsește cine să facă bec în urma lor. Singura care se străduiește să ascundă mizeria este vegetația luxuriantă care crește în jur. Apropo de atitudine, ca să ajungi să privești de aproape minunea de stăvilar, trebuie să treci pe o punte căreia îi lipsește o porțiune din scheletul metalic, ceea ce poate conduce la… o baie neprogramată, dacă ai ghinion.
Probabil că o soluție mai bună decât confecționarea unor panouri de avertizare ar fi fost, pentru aceiași bani, să se fi curățat aceste zone măcar o dată pe an. Cetățenilor cărora nu le plac gunoaiele și celor care le aruncă singura care le vine în ajutor, cum se vede, rămâne natura, generoasă indiferent de context.
Dacă n-ar fi ea, peisajul ar fi… curat murdar!
