Cele șapte statui amplasate în centrul istoric al Timișoarei, proaspăt reabilitat, au fost montate la sfârșitul anului 2015 și începutul lui 2016. Au rupt din bugetul local 523.000 de lei fără TVA și au stârnit controverse încă de la început, mulți apreciind că nu se potrivesc cu ambianța arhitectonică și, în plus, nici măcar nu au fost create în mod special pentru orașul nostru.
Cele șapte statui sunt: „Supermam” și „Eva” de Virgil Scripcariu, ansamblul de coloane, autor Ion Nicodim, „De-a telefonul”, autor Bogdan Rață, „Marea piramidă”, „Coajă de om” și „Totem”, de Mircea Roman.
Trecând peste aprecierile oamenilor obișnuiți și chiar ale specialiștilor, care pot fi subiective și extrem de diferite, mai ales când vine vorba despre arta modernă, am putea trece la o problemă mult mai concretă. Astfel, ultima statuie, „Totem” de Mircea Roman, nici măcar nu a mai fost amplasată.
Ceea ce poate observa publicul în Piața Unirii, chiar în fața superbei intrări în Muzeul de Artă, este doar soclul: o cutie ruginită din metal, înaltă de vreo trei metri, care maschează niște cabluri electrice. La mai bine de un an și jumătate de când s-a raportat cu mândrie reabilitarea centrului istoric, acesta este, în realitate, incomplet.
„Totem” ar fi trebuit să reprezinte „metafora sacrificiului făcut de câteva generații de cetățeni pentru orașul lor, ce se transformă într-o fereastră dătătoare de speranță și lumină”, cum eram informați în toamna lui 2015. Peste postul trafo din fața Palatului Baroc ar fi trebuit să… atârne o persoană (adevărata operă de artă), dar se pare că au existat pretenții financiare în plus față de costul inițial de 62.000 de lei, pe care Primăria Timișoara nu le-a mai putut onora.
Ruginitura sau postul trafo ori soclul statuii, cum vrea fiecare să-i spună, ar putea să dispară, însă, abia după ce se va încheia perioada de implementare a proiectului european, adică la cinci ani de la inaugurare, deci în 2020.
Până atunci, cei care trec prin Piața Unirii nu au decât să se minuneze de acest… montaj metalic.
