Copiii care au simptome gastro-intestinale neasociate cu alimentaţia pot fi suspecți de COVID-19. Au fost actualizate definițiile de caz pentru SARS-CoV-2

Copiii cu vârsta de până la 16 ani care au simptome gastro-intestinale (vărsături, diaree) neasociate cu alimentaţia pot fi suspecți de COVID-19. Institutul Naţional de Sănătate Publică (INSP) a actualizat, joi, definiţiile de caz pentru Sindromul respirator acut cu noul coronavirus.

Ce înseamnă caz suspect

Este considerat suspect orice persoană cu infecţie respiratorie acută – debut brusc cu cel puţin unul dintre următoarele simptome: tuse, febră, dificultate în respiraţie (scurtarea respiraţiei) sau orice persoană cu pneumonie, bronhopneumonie +/- pleurezie, dar şi orice persoană cu infecţie respiratorie acută severă (SARI) – febră sau istoric de febră şi tuse, dificultate în respiraţie (scurtarea respiraţiei) şi care necesită spitalizare peste noapte.

Pentru copiii cu vârsta până la 16 ani care au manifestări gastro-intestinale (vărsături, diaree) neasociate cu alimentaţia se poate suspecta infecţia cu SARS-CoV-2, arată INSP.

Un caz COVID-19 poate fi de origine comunitară sau asociat asistenţei medicale (IAAM) în funcţie de:
* numărul de zile anterioare datei debutului sau a confirmării în laborator, după data internării într-o unitate sanitară (spital, centru de dializă), centru rezidenţial de şedere prelungită (ziua 1);

* argumentele din investigaţia epidemiologică privind originea comunitară sau IAAM (apartenenţa cazului la focare de infecţii cu una sau alta dintre origini)

Pot exista următoarele situaţii:

Caz COVID-19 comunitar:
* simptome prezente la internare sau debut în primele 48 de ore după internare;
* debut în zilele 3-7 după internare şi o suspiciune puternică de transmitere comunitară (apartenenţa la un focar de cazuri comunitare);

Caz COVID-19 asociat asistenţei medicale (IAAM):
* debut după 48 ore de la internare şi o suspiciune puternică de transmitere asociată asistenţei medicale;
* cazurile la personalul medico-sanitar şi auxiliar, dacă nu există argumente puternice în favoarea unei transmiteri comunitare;

Cazurile cu debut în primele 14 zile după externarea dintr-o unitate sanitară pot fi:
* IAAM, dacă debutul are loc în primele 48 de ore după externare;
* cu origine incertă, în cazul debutului la 3-14 zile după externare, dacă nu există argumente puternice în favoarea unei origini comunitare sau IAAM.
Caz confirmat este o persoană cu confirmare în laborator a infecţiei cu SARS-CoV-2, indiferent de semnele şi simptomele clinice.

Contactul apropiat este definit ca:

Persoana care locuieşte în aceeaşi gospodărie cu un pacient cu COVID-19;
Persoana care a avut contact fizic direct cu un caz de COVID-19 (ex. strângere de mână fără igiena ulterioară a mâinilor);

Persoana care a avut contact direct neprotejat cu secreţii infecţioase ale unui caz de COVID-19 (ex. în timpul tusei, atingerea unor batiste cu mâna neprotejată de mănuşă);

Persoana care a avut contact faţă în faţă cu un caz de COVID-19 la o distanţă mai mică de 2 m şi cu o durată de minim 15 minute;

Persoana care s-a aflat în aceeaşi încăpere (ex. sala de clasă, sală de şedinţe, sală de aşteptare din spital) cu un caz de COVID-19, timp de minimum 15 minute şi la o distanţă mai mică de 2 m;

Persoana din rândul personalului medico-sanitar sau altă persoană care acordă îngrijire directă unui pacient cu COVID-19 sau o persoană din rândul personalului de laborator care manipulează probe recoltate de la un pacient cu COVID-19, fără portul corect al echipamentului de protecţie; personalul medical care a purtat echipamentul de protecţie corespunzător tipului de îngrijire acordată nu este considerat contact apropiat.

Deces la pacient confirmat cu COVID-19:

Decesul cu COVID-19 este definit ca decesul survenit la un pacient confirmat cu COVID-19, cu excepţia situaţiilor în care există o altă cauză clară de deces care nu poate fi în relaţie cu COVID-19 (ex. traumatism, hemoragie acută majoră, etc) şi la care nu a existat o perioadă de recuperare completă între boală şi momentul decesului.

Totodată, decesul la un pacient confirmat cu COVID-19 nu poate fi atribuit unei boli preexistente (de ex. cancer, afecţiuni hematologice etc.) şi COVID-19 trebuie raportată ca şi cauză a decesului, independent de condiţiile medicale preexistente care se suspectează că au favorizat evoluţia severă a noului coronavirus.

COVID-19 trebuie menţionată pe certificatul de deces drept cauză a decesului pentru toate persoanele decedate la care COVID-19 a cauzat sau se presupune că a cauzat sau a contribuit la deces, precizează INSP.

”Cazurile confirmate COVID soldate cu deces la care testele RT-PCR în dinamică din spută/aspirat bronşic sunt negative (2 teste) pot fi considerate deces datorat infecţiei cu SARS-CoV-2 dacă clinicianul evidenţiază semne şi simptome înalt sugestive şi decesul este corelat cu evoluţia clinică determinată de COVID. În situaţia în care apare necesitatea clarificării cauzei decesului, se indică examene RT-PCR din ţesut pulmonar recoltat de către medicul specialist anatomie patologică/medicină legală fără a fi necesară necropsia”, menţionează INSP.

(Sursa: Agerpres)


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns