Conducerea IPJ Timiș închide ochii la abuzurile comise de polițiștii din subordine

Secția 2 Poliție Timișoara nu-și dezminte „faima”. Abuzurile și neregulile comise de unii purtători ilegali de uniformă care semnează condica de prezență în respectivul sediu par fără sfârșit, iar conducerea inspectoratului doarme în papuci.

În ediția din 25 noiembrie 2016 a „Renașterii bănățene”, am publicat articolul intitulat „Abuzurile unor milițieni de la Secția 2, demontate în instanță„, iar în ediția din 4 ianuarie 2017, a apărut articolul „Impostori în uniformă„, care prezenta isprăvile unor polițiști de la aceeași secție. Să ne înțelegem: noi n-am relatat povești auzite de la X sau Y, ci am prezentat abuzuri sancționate de instanța de judecată.

Polițiștii de la Secția 2 pot uda și canapeaua, șefii nu se supără…

Deși, în mod evident, imaginea Inspectoratului de Poliție al Județului Timiș (IPJ) a fost afectată de comportamentul și acțiunile angajaților săi, n-am primit la redacție nici un comunicat din partea conducerii IPJ Timiș prin care să fim anunțați că polițiștii vinovați au fost sancționați în vreun fel, ceea ce demonstrează că proverbul „Peștele de la cap se-mpute” mustește de adevăr…

În articolul de față, vă vom prezenta un nou abuz al unui polițist de la Secția 2, culmea, altul decât ceilalți doi despre care am scris în noiembrie și în ianuarie, lucru care ne face să ne punem o întrebare firească: există și polițiști onești în respectiva secție?Probabil că da, așa că îi așteptăm pe aceștia la redacție, să ne explice ce se întâmplă în Secția 2…

Vizită la ceas de seară

În seara de 9 iulie a anului trecut, timișoreanul Marius Dicu s-a trezit cu doi polițiști la ușa apartamentului său, unul dintre ei intrând în locuința sa și comunicându-i că a fost reclamat de vecina care deține apartamentul de lângă el pentru că i-ar fi adresat acesteia cuvinte jignitoare. Surprins de ceea ce auzea, Marius Dicu i-a spus agentului respectiv că afirmațiile vecinei sale sunt o pură invenție și că poate demonstra acest lucru. Cum?

Simplu: din cauza relațiilor tensionate existente între el și acea vecină, survenite în urma faptului că aceasta își închiriază apartamentul unor persoane ce nu respectă normele minimale de conviețuire, provocând dese scandaluri și distrugeri în spațiul comun din imobil, Marius Dicu și celălalt vecin de palier au montat camere de supraveghere non-stop, astfel că incidentul pretins a se fi întâmplat de către reclamantă ar fi trebuit să fi fost surprins de camerele video!

În lipsa cui?!

Invitat să vizioneze înregistrările, polițistul a refuzat și, câteva minute mai târziu, a părăsit apartamentul lui Marius Dicu – spre deosebire de agentul constatator, noi am avut curiozitatea să urmărim secvențele video… -, fără să fi întocmit nici un proces-verbal de contravenție. Stupefacția domnului Dicu a fost maximă în momentul în care s-a trezit, câteva zile mai târziu, cu un asemenea proces-verbal în cutia poștală, în care i se comunica faptul că a fost amendat cu suma de 200 de lei, pentru că, în ziua de 10 iulie 2016, ora 22,40, ar fi „adresat cuvinte și expresii jignitoare unei vecine, provocând indignarea acesteia”!

Mai mult, în PV-ul cu pricina, se menționa că acesta a fost întocmit… în lipsă?! Tot ceea ce a lipsit în această întâmplare a fost corectitudinea polițistului, ceea ce arată că, din păcate, sloganul Poliției Române, „Siguranță și încredere”, rămâne doar o formulă demagogică…

O înșiruire de baliverne

Să luăm pe rând viciile PV-ului: 1. vizita celor doi polițiști la adresa domnului Dicu, în urma reclamației făcute de vecina acestuia, a avut loc în data de 9 iulie, nu în 10 iulie, așa cum greșit a consemnat agentul constatator în procesul-verbal de contravenție, viciu care poate atrage nulitatea respectivului document; 2. conform legii, polițistul trebuia să constate cu propriile sale simțuri (auz, văz) că reclamanta a fost jignită de „contravenient”, nu să înșire în procesul-verbal balivernele pe care i le-a povestit respectiva; 3. termenii în care agentul (ne)constatator a descris presupusa faptă sunt extrem de vagi: ce fel de cuvinte jignitoare (poate că nici nu a fost vorba de niște cuvinte grele, ci de niște neologisme pe care respectiva nu le-a înțeles…), cum se numește vecina cea oripilată (vorbim de o scară de bloc cu mai multe apartamente și, deci, cu mai multe vecine); 4. în PV-ul de contravenție, la rubrica „Contravenientul nu este de față/refuză/nu poate lua la cunoștință despre conținutul procesului verbal, lucru atestat de martorul…”, apar menționate numele și datele de identificare ale unei alte vecine, care, însă, așa cum se poate vedea din înregistrările video, n-a fost de față în momentele în care agentul (ne)constatator a apărut la ușa lui Marius Dicu, a intrat în apartamentul acestuia și a ieșit din locuința acestuia.

Așadar, apariția „martorei” în PV-ul de contravenție nu corespunde realității, ci poate reprezenta, cel mult, un fulminant număr de prestidigitație al polițistului scamator! Doar că, în cazul acesta, locul lui nu se află în Secția 2 Poliție, ci, eventual, la circ, printre clovni și acrobați…

Înregistrarea video, o probă imbatabilă

Dacă abuzivul agent de poliție ar fi avut curiozitatea să vizioneze înregistrările puse la dispoziție de „contravenient”, ar fi observat următoarele: anterior sosirii sale la fața locului, la ușa lui Marius Dicu a bătut exact acea vecină, cu o ciocolată în mână care să intermedieze o împăcare, el a deschis ușa și i-a comunicat că nu vrea să se împace cu dumneaei și că nu are ce discuta cu dânsa.

Toată această interacțiune verbală dintre cei doi a durat opt secunde, fiind surprinsă de camera video. În plângerea contravențională înaintată Judecătoriei Timișoara, în care a solicitat anularea procesului-verbal, Marius Dicu și-a explicat și refuzul de împăcare cu vecina sa: „(…) opțiunea de a refuza oferta de împăcare a vecinei a survenit datorită faptului că aceasta, prin modul în care își exploatează apartamentul pe care-l deține în imobil, a ajuns să exaspereze pe mai toți vecinii, întrucât calitatea celor cărora le închiriază respectivul spațiu este îndoielnică; nu de puține ori, petrecerile acestora, consumul excesiv de alcool, strigătele și larma provocată l-au împins să fie la un pas de a sesiza organele de poliție și, din această cauză, a montat camere video, fiindu-i frică pentru siguranța bunurilor și chiar a familiei sale”.

IPJ Timiș, bun de plată

Prin sentința civilă din 12 decembrie 2016, Judecătoria Timișoara a admis plângerea contravențională formulată de Marius Dicu, a anulat procesul-verbal de contravenție, a exonerat petentul de la plata amenzii de 200 de lei și a obligat IPJ Timiș la plata către petent a sumei de 620 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Inspectoratul de poliție n-a făcut apel, astfel că sentința judecătoriei a rămas definitivă.

Printr-o adresă din 7 februarie 2017, expediată avocatului său, Marius Dicu a fost înștiințat de conducerea IPJ Timiș că această instituție îi va plăti suma de 620 de lei stabilită de instanță, însă, nici la ora redactării acestui articol, acest lucru nu s-a întâmplat.

Drept urmare, în zilele următoare, domnul Dicu va apela la serviciile unui executor judecătoresc pentru recuperarea sumei cu pricina, nefiind exclus să se ajungă la poprirea conturilor IPJ Timiș. În mod normal, conducerea IPJ Timiș ar trebui să recupereze, la rândul său, suma respectivă de la propriul angajat, agentul (ne)constatator, nu să plătească, pur și simplu, din bugetul instituției, fiindcă banii publici nu pot fi cheltuiți pentru decontarea abuzurilor și fărădelegilor. Sau pot?!