Are, cu totul, vreo 400 de locuitori şi este cel mai mic dintre satele care aparţin de comuna timişeană Victor Vlad Delamarina, dar e suficient să-l străbaţi, chiar şi pe fugă, ca să-ţi dai seama de farmecul lui aparte, cu iz arhaic, şi de frumuseţea peisajului din jur, mult diferit de priveliştea monotonă a pustei bănăţene, întinsă ca-n palmă şi fără pic de relief.
La capătul unui drum printre coline înverzite, care oferă ochilor ce ştiu să vadă perspective superbe, de colţ de rai, dai de sătucul cu case bătrâneşti, mărunţele sau cu faţade lunguieţe, majoritatea arătoase, iar unele proaspăt renovate în chip de reşedinţe de vară.
„De când s-a asfaltat drumul judeţean care asigură accesul către Visag, parcă a înviat şi sătucul. Dacă lucrurile merg tot aşa, s-ar putea să asistăm chiar la o repopulare a locului. Liniştea de aici, aerul curat şi împrejurimile, diferite, poate, de ceea ce oferă destule zone rurale chiar învecinate cu aceasta au atras atenţia orăşenilor, care s-au hotărât să-şi rânduiască mici case de vacanţă.
Spre deosebire de alte localităţi, unde s-a investit în vile masive, clădiri noi şi cam lipsite, uneori, de personalitate, aici s-a mers pe ideea renovării căsuţelor vechi, moştenite de pe la bunici. Lugojenii, că-s aproape, vin cel mai des la Visag, dar sunt şi timişoreni care s-au întors la vatră, în căutarea simplităţii rustice pe care au reînceput s-o preţuiască.
Aşa se face că, pe de o parte, cătunul are o populaţie alcătuită din pensionari CAP, oameni în vârstă, cu venituri modeste, iar, pe de alta, din orăşeni care şi-au adus aminte de uliţele copilăriei şi de traiul tihnit.
Nimic ostentativ nui de văzut pe-acolo, dar reabilitările făcute cu gust au înviorat aspectul Visagului”, ne spune Ioan Cristian Cardaş, noul primar al comunei Victor Vlad Delamarina. Îi dăm dreptate. Chiar la drumul principal, putem admira căscioare proaspăt făţuite, cu ferestruicile vechi oblonite în lemn vopsit.
Altele, încăpă- toare şi extinse, ţin şi ele de arhitectura bănăţeană tradiţională, însă una de dată mai recentă, de prin deceniul al şaselea al veacului trecut.
Ba cineva s-a gândit să transforme una dintre gospodării într-un simpatic „cottage” văruit cu alb şi împodobit cu bârne.
E frumos şi viu Visagul… reinterpretat, într-o lume în care suntem prea grăbiţi să ne lepădăm de trecut cu gândul la un viitor iluzoriu.
Prima imagine cu fatada cu grinzi aparente este complet straina VIsagului. Niciodata in ultimii 60 de ani nu a existat asa ceva in sat si ea contrazice descrierea idilica a renovarilor efectuate. Nici gardul cu piatra aparenta nu este din VIsag.