Ziarul nostru a mai scris despre centrele de informare turistică, apărute precum ciupercile după ploaie într-o sumedenie de comune fără atracţii deosebite şi – cu foarte puţine excepţii numite pensiuni – cu zero locuri de cazare.
Sunt nişte obiective care au apărut pentru simplul motiv că finanţările au fost nerambursabile, prin Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală, iar edilii n-au ratat chilipirul, chiar dacă priorităţile lor ar fi fost apa, canalizarea, gazul, asfaltările etc., pentru care, evident, fondurile erau mult mai puţin generoase.
Ce se întâmplă cu aceste infocentre turistice din zonele non-turistice? Taie frunze la câini, fapt previzibil. Numai că trebuie s-o facă timp de cinci ani de la data recepţionării investiţiei, asta e condiţia contractuală.
În localitatea Traian Vuia, de pildă, centrul de informare turistică are un sediu mic şi cochet, dar plasat cam prost, în spatele postului local de poliţie. Dinspre şosea e vizibil doar parţial. Nu-l ajută nici măcar panoul pe care sunt enumerate tot felul de atracţii ale zonei, începând cu muzeul memorial Traian Vuia.
Panoul, la rândul lui, e la o distanţă destul de mare de caldarâm, iar pentru a-i putea citi conţinutul ar trebui să calci un spaţiu verde. Nu prea e curios nimeni. Ce te faci, însă, dacă din prost noroc apar chiar turişti care ar avea nevoie de infocentru? Păi săgeata îi îndrumă spre un centru informatic!
Edilii comunei Traian Vuia ar trebui să ştie, totuşi, că informatica este ştiinţa care se ocupă cu studiul prelucrării informaţiei cu ajutorul sistemelor automate de calcul, ca să folosim definiţia din Dicţionarul Explicativ al Limbii Române.
Am putea să-i iertăm că utilizează uneori paronimele, dacă n-ar fi vorba despre un obiectiv care – de voie, de nevoie – este tocmai al primăriei. Nu ştie stânga ce face dreapta, cum ar veni…
