În urmă cu patru ani, pe când nici nu se uscase bine cerneala de pe mandatele noii (pe atunci) administraţii a Timişoarei, Parcul Copiilor (inaugurat după şapte ani de absenţă din spaţiul public şi după investiţii de peste două milioane de euro, la 1 iunie 2012), a fost luat la puricat. S-a spus atunci că obiectivul are multe probleme de neconformitate.
Printre acestea se aflau existenţa a trei tobogane din inox, în condiţiile în care legea românească prevedea că acestea trebuie să fie din material plastic – lipsa autorizaţiei ISCIR pentru carusel şi a instrucţiunilor pentru echipamentele de joacă.
Trenuleţul electric, care a costat 80.000 de euro, a fost socotit prea scump, existând şi multe alte critici. O altă problemă a constituit-o castelul construit nu doar fără autorizaţie, ci şi în plus faţă de ce prevedea proiectul. Timpul trece şi nu se întâmplă nimic La ora actuală, în Parcul Copiilor nu s-a schimbat mai nimic faţă de acum patru ani.
Gardul dinspre Michelangelo a fost desfiinţat şi echipamentele de joacă au etichete. În rest, patinoarul care trebuia să funcţioneze în toate cele patru anotimpuri încă de la Paşti lipseşte cu desărvârşire. Caruselul este utilizat doar din când în când, în zilele obişnuite fiind… baricadat.
Castelul este, în continuare, zăvorât şi are flamurile din turnuri zdrenţuite de timp şi intemperii. Nu i s-a găsit până acum nici o întrebuinţare, iar din fântâna aflată în faţa lui nu a ţâşnit niciodată apa. Vreo doi întreprinzători privaţi închiriază diverse echipamente, astfel că zece minute pe toboganul gonflabil costă zece lei, zece minute pe trambulină – cinci lei, iar un sfert de oră cu maşinuţa – tot cinci lei. Ceva mai încolo se pot închiria karturi şi alte vehicule.
Nici măcar o cofetărie…
În parc nu există cofetărie, nici măcar un chioşc de la care să poată fi cumpărată o sticlă de apă sau de suc. La ocazii festive, la poarta dinspre Bulevardul Revoluţiei îşi fac apariţia câţiva comercianţi cu vată de zahăr, dulciuri şi jucării.
Clădirea destinată unui spaţiu de alimentaţie publică stă încuiată, deşi arată destul de bine şi are o terasă spaţioasă deasupra. Consilierii locali au vrut s-o închirieze, dar fără să permită vânzarea de sucuri acidulate şi alte produse considerate nocive. După vreo trei licitaţii eşuate, nu s-a mai auzit nimic de ea. În compensaţie, robinetul de la singura sursă de apă potabilă nu se mai închide. Circuitul de canoe e plin de nisip, iar apa -în care nu e voie să se scalde nimeni, conform instrucţiunilor – abia dacă are vreo 15 centimetri.
Până şi locul de unde începe civilizaţia, adică toaleta, chiar dacă e nouă şi modernă, are un detaliu care ne trimite în altă epocă. La atâţia bani cheltuiţi, inscripţiile cu „Bărbaţi” şi „Femei” sunt scrise cu cretă de culoare roz, probabil pentru că altă soluţie mai elegantă nu s-a găsit.
Weekend-uri supraaglomerate
La sfârşit de săptămână, Parcul Copiilor este suprapopulat. Părinţii şi copiii se înghesuie pe alei, pe bănci şi la instalaţiile de joacă, iar cei mai micuţi sunt supuşi riscului de a fi loviţi de amatorii de karting şi de alte distracţii pe roţi.
Aceasta se întâmplă chiar dacă mersul cu bicicleta este interzis în Parcul Copiilor. Cât despre siguranţă, nu mai departe de Ziua Copilului din acest an, două fetiţe au ajuns la spital după ce un leagăn s-a rupt. E adevărat că echipamentul fusese adus cu această ocazie de o organizaţie, dar chiar şi aşa, rămân unele semne de întrebare.
Pe ansamblu, dacă doriţi să vă plictisiţi în timpul săptămânii sau să vă înghesuiţi în weekend, poftiţi în Parcul Copiilor! Cele mai bune motive pentru a trece prin zonă rămân, totuşi, aerul curat şi umbra, de care se ocupă fără greş mama-natură.
