Biserica Romano-Catolică din satul timișean Ofsenița – care aparține de comuna Banloc – a fost cea mai încercată dintre locașurile de cult din județ.
Pe lângă acțiunea timpului și nepăsarea oamenilor, clădirea a fost, în ultimul sfert de secol, afectată de cutremur, decapitată de o furtună și vandalizată. În prezent, dintre pereții exteriori, natura își strigă victoria către cer, un pâlc compact de arbori și arbuști blocând intrarea către Sfântul Altar și anihilând orice gest al oamenilor, obligându-i la cugetare. Pentru Casa Domnului supliciul se apropie de sfârșit…
Caznele lăcașului de cult
Biserica Romano-Catolică din Ofsenița a fost ridicată în centrul satului în anul 1882 de un conte german, într-o perioadă în care nemții reprezentau populația majoritară. În acea perioadă, localitatea număra aproape 2.000 de locuitori. Mărturie a prețuirii oferite în acea perioadă lăcașului de cult au stat, de-a lungul vremii, trupurile neînsuflețite a doi dintre copiii ctitorului zidite sub altar. O sută de ani mai târziu au început patimile: comunitatea care susținuse biserica timp de un secol se risipea.
Cutremurul și ultimii migranți
La începutul epocii socialiste, peste 1.000 de germani frecventau biserica din localitate. Mai târziu, în primăvara lui 1991, o româncă și un neamț erau ultimii miri care rosteau jurământul de credință în Biserica Romano-Catolică din Ofsenița. Valul emigrării etnicilor germani spre Vest luase sfârșit. Peste numai câteva săptămâni, în data de 12 iulie, un cutremur cu o adâncime de 10 kilometri și cu magnitudinea de 5,7 grade pe Richter a șubrezit lăcașul de cult și l-a făcut impracticabil.
Clopotele au amuțit
O vreme, clopotele bisericii au continuat să-și strige din când în când durerea la pierderea unui membru al comunității catolice. Apoi, în anul 2007, o furtună năpraznică le-a amuțit. Turnul căzuse, iar ”corzile vocale” ale lăcașului au dispărut, localnicii susținând că acestea au fost furate. Două familii de nemți și câteva de etnici maghiari au deplâns pierderea.
”În Ofsenița, când eram eu copil, era plin de nemți. Azi, multe case nici nu mai există… În prezent, mai sunt doi-trei credincioși catolici, iar preotul din Deta mai vine în sat doar pentru înmormântări. Slujbe nu se mai țin”, spune primarul Banlocului, Lucian Trifonescu.
Ultimul păcat
Peste câteva luni, biserica a fost supusă la ultima caznă. Mormântul de sub altar a fost spart, iar osemintele pruncilor îngropați acolo au fost răvășite. Se umpluse paharul, însă noua comunitate nu manifesta decât curiozitate. În anul 2011, a fost întocmit proiectul de demolare, însă ruina s-a încăpățânat să rămână în picioare.
Salvarea
Izbăvirea bisericii vine, în momentul actual, tot dinspre slujitorii Domnului. După organizarea, în cea de-a doua parte a lunii mai, a celei de-a doua ediții a manifestării ”Zilele Artei Sacre” la Mănăstirea de la Partoș – sat aflat sub aceeași administrație locală – starețul, părintele Varlaam Almăjanu, s-a gândit la cea mai bună modalitate de a pune în valoare lăcașul de cult în ruină.
Potrivit acestuia, locul ar fi perfect pentru organizarea de concerte, iar ideea a fost rapid acceptată de aleșii locali. ”Vrem să începem negocierile cu Episcopia Romano-Catolică, să vedem dacă o dă primăriei cu titlu gratuit. Suntem dispuși să realizăm toate lucrările de curățare care se impun. Eu știu ce rânduială era înainte aici. În plus, partea din turn care a mai rămas și care reprezintă un pericol trebuie demolat, costurile ridicându-se la 6.000-7.000 de euro. Vrem să facem toate acestea și să o punem în valoare”, spune edilul-șef din Banloc, Lucian Trifonescu.
