Așa cum am anticipat în articolul “Un primar din Timiș risipește bani publici doar pentru a-i da un salariu celebrei funcționare cu apartament în Tenerife”, publicat în 21 octombrie 2021, miza transferului fostei șefe a Resurselor umane din Primăria Timișoara, Rodica Aurelian, în Primăria Comunei Otelec n-a fost postul de inspector la Audit, ci acela de secretar general.
Primărița, viceprimarul și secretarul general sunt “domniți” pe site-ul Primăriei Otelec, iar la șefa serviciului de evidență a persoanei s-au terminat rezervele de politețe…
Doamna Aurelian și-a intrat în noul rol chiar în luna octombrie, la ședința din luna respectivă a Consiliului Local Otelec, dumneaei semnând documentele ca un secretar general cu acte în regulă, fără “pentru”, deși este doar interimar.
Spre exemplu, predecesoarea dumneaei, Roxana Frasincar contrasemnase toate documentele cu “pentru” în fața funcției, așa cum era normal…
Sic transit gloria mundi
Desigur, gestul Rodicăi Aurelian poate fi interpretat și ca un fel de pansament pentru orgoliul său rănit, fiindcă picajul înregistrat în carieră nu-i unul ușor de digerat.
Nu de alta, dar de la a juca pe degete ditamai primarul Timișoarei și de la a jongla cum au vrut mușchii tăi cu angajările în cea mai importantă instituție publică din oraș, la a contrasemna hotărâri de consiliu local prin care se stabilește limita maximă a consumului lunar de carburanți pentru autovehiculele și utilajele aflate în dotarea unei comune liliputane e o diferență enormă.
Ca detaliu de ultimă oră, Rodica Aurelian a participat miercuri, 16 februarie, la o ședință online alături de ceilalți 88 de secretari generali ai comunelor din județul Timiș, ședință convocată de prefectură pentru un instructaj în vederea organizării recensământului populației. Spor la numărat!
Domnule Brindescu, in opinia dumneavoastra este injositor sa fii secretar de comuna? Eu o cunosc pe aceasta femeie din articolele dumneavoastra (pe care le urmaresc si imi plac), nu vreau sa o apar in vreun fel. Fiecare om are in viata urcusuri si coborasuri, ma gandesc ca si dvs. ati avut cumpene, pe care noi, cititorii, nu le stim. Cateodata, cei care au functii de conducere invidiaza femeia de serviciu. Sa muncesti, nu-i rusine! Si Otelecu este o comuna ca oricare alta, in care locuiesc oameni care au si ei nevoile lor. Ca-i Otelec sau Sanandrei sau Ortisoara, nu cred ca are vreo relevanta. Din respect pentru locuitorii comunei Otelec consider ca ar fi trebuit sa fiti mai atent in exprimari.
Evident ca nu-i o rusine sa muncesti, nu asta era ideea articolului si cred ca ati inteles foarte bine mesajul 🙂 Pe de alta parte, poate ca ar fi vrut si altii sa munceasca, exact pe functia doamnei Aurelian, dar au avut de sustinut un concurs mai dificil decat acela de admitere in barou, in timp ce dumneaei a ajuns in Primaria Otelec in doi timpi si trei miscari, pe un post infiintat cu dedicatie. Daca v-a scapat primul articol cu Otelecul, cititi-l si veti intelege.
Aureliana asta cu mecla si mentalitate de pasune daca nu o planta „tata Jean”in PMT ramanea la Sustra sau cel mult secretara la sanitar.