Are o carieră solidă în domeniul IT, provine dintr-o distinsă familie de matematicieni și, pe lângă aceasta, este un salvator. Cătălin Sorescu salvează… unelte vechi, iar actualmente este proprietarul unui original muzeu de profil.
„Am pasiunea asta de copil, fără să fi crescut în preajma cuiva care să-mi slujească drept exemplu. De mic m-a fascinat ideea că pot face ceva cu mâinile mele, că propriile mele mâini pot crea un obiect nou, care până atunci nu exista. Cu unelte lucrez din clasa a II-a. Am frecventat cercuri de electronică, modelism, am realizat, puştan fiind, machete de nave, de vapoare…
Mai târziu am început să cumpăr scule de tot felul, din piaţă, din debarasări, de la foşti maistori care îşi lichidează atelierele. Ţin minte că am achiziţionat de la un personaj o mulţime de unelte de tâmplărie, iar când omul a văzut că le iau cu toptanul, mi-a mărturisit că, dacă ar fi ştiut că apar, nu s-ar fi încălzit făcând focul cu o parte dintre ele… Primele scule – de tâmplărie, pielărie, mecanică, bijuterie, zootehnie chiar, maşini de scris, instrumentar medical – s-au strâns până au ajuns la 50 de piese. Le-am luat pentru că îmi plac mult şi am vrut să le salvez”, ne mărturiseşte Cătălin Sorescu.
În prezent, peste 30.000 de unelte de toate soiurile, colecționate de-a lungul a două decenii şi reprezentând o investiţie financiară de jumătate de milion de euro, și-au găsit locul în al său Muzeu al Uneltelor din Timișoara, vizitabil pe bază de programare, pe a cărui pagină de Facebook apar periodic noutăți și prezentări descriptive, însoțite de fotografii, ale diverselor obiecte din colecția Sorescu.
„Locul se cere văzut, altminteri imaginaţia nu bate până acolo, căci este vorba despre 70 de dulapuri pline expuse în şase camere. Numai rindele am 6.000!”, ne mai spune interlocutorul nostru.
„Deseori sunt întrebat cum restaurez uneltele din muzeu… Aproape niciodată nu putem vorbi de restaurare! Este doar o curăţare nedistructivă şi o conservare. Niciodată nu îmi propun să fac obiectul mai frumos, mai strălucitor, ci doar să-i păstrez starea actuală şi să opresc procesul de degradare. De asemenea, pe termen lung, obiectele trebuie depozitate într-un spaţiu încălzit, aerisit şi fără umiditate excesivă. La demontarea componentelor, fac ce se poate, fără a forţa nimic, metalul îl degresez cu acetonă, lemnul îl spăl cu săpun Vulpex pe bază de alcool, fără apă.
Metalul îl tratez de şi contra oxidării cu Renaissance Metal De-corroder şi îl protejez cu ceară Renaissance Wax. Tratez lemnul cu o soluţie anti-dăunători pe bază de Permethrin (de ex. Holz 2000 de la Borma Wachs, îl protejez cu ulei de in fiert, de exemplu cel de la Borma Wachs. Nu folosesc ulei de in sicativat, întrucât conţine chimicale, săruri metalice. La final, asamblez componentele şi depozitez piesa în mod adecvat, eventual o urmăresc un timp ca să văd dacă atacurile carilor au fost oprite”, explică salvatorul de unelte.
Iar pentru că, odată reînviate, acestea din urmă merită să-şi reia menirea de odinioară, Cătălin Sorescu s-a gândit să deschidă, începând de luna aceasta, Şcoala de Meşteşug, în cadrul căreia copiii vor putea să deprindă tainele unor meserii vechi.
„Mulţi părinţi mi-au spus că micuţii lor ar fi interesaţi să vadă ei înşişi şi apoi să înveţe cum se folosesc aceste unelte, iar învăţământul actual standard a renunţat la orele de atelier altădată obligatorii. Eu m-am specializat preponderent în tâmplărie, îmi place să confecţionez stilouri de lemn, obiecte de lux, iar comenzile nu lipsesc câtă vreme există colecţionari pasionaţi de asemenea piese. Aşa că, pe site-ul scoalademestesug.ro, a aflat în lucru, voi furniza toate informaţiile despre noul proiect”, ne-a spus Cătălin Sorescu.
„Școala de Meșteșug este un centru educațional ce are la bază filosofia finlandeză de tip Slojd și se adresează în special copiilor și adolescenților (8 – 16 ani). Proiectul a pornit din dorința de a oferi celor mici oportunitatea ca, prin experimentarea și practica lucrului manual, să își dezvolte aptitudinile și abilitățile practice, ceea ce, credem noi, îi va pregăti mai armonios pentru viitor; completând curricula școlară preponderent teoretică. Experiența ne-a ajutat să selectăm materiale educaționale care să fie atât atractive, cât și adecvate, utile și sigure pentru fiecare grupă de vârstă.
Educația practică, bazată pe meșteșug, este una formativă și benefică educației generale a copiilor si adolescenților. Dintre beneficiile acestui tip de educație complementar sistemului informativ, am putea aminti: întărirea caracterului, încurajarea unui comportament responsabil și moral, dezvoltarea îndemânării, creativității, atenției și a spiritului practic, elevarea gândirii critice si a sistemului de valori.
În plus, activitatea fizică, inerent imersivă prin stimularea tuturor celor şase simțuri, este o modalitate bună de sustragere, chiar si pentru o scurtă durată, de la dependența dată de lumea virtuală. Experiența nemijlocită și autentică a lucrului manual ne poate deschide calea spre o existență mai profundă și mai împlinită, în armonie cu mediul înconjurător.
Pentru că ne adresăm copiilor aflați în plin proces de dezvoltare cognitivă, felul în care le predăm acestora lucrul manual este un subiect în sine, mai important poate decât conținutul practic și teoretic. În procesul educațional apelăm la concepte ca: joacă, colaborare, întrecere, sustenabilitate, limitarea risipei, curățenie, postură corectă, gândire critică, autoevaluare etc”, transmite Cătălin Sorescu pe scoalademestesug.ro.
