Avem tineri care ştiu, vor şi pot. La 24 de ani, are 350 ha de teren şi 50 de vaci!

Daniel Kovacs

Este îmbucurător, în aceste vremuri într-un fel dramatice pentru o agricultură românească ce se resimte încă de pe urma unui an agricol greu, care se mai confruntă şi cu preţurile extrem de scăzute de pe piaţă şi, în plus, face faţă cu greu asaltului străinilor care cumpără din greu pământ arabil de aici, să întâlneşti fermieri tineri şi extrem de hotărâţi să îşi dezvolte afacerile. În plus, tinerii care nu numai că au entuziasmul de rigoare, dar sunt şi foarte temeinic pregătiţi profesional, pot fi întâlniţi tot mai des în judeţul Timiş.

Are numai 24 de ani, dar conduce o apreciabilă exploataţie mixtă la Herendeşti, comuna Victor Vlad Delamarina, cu 350 de hectare de teren arabil şi cu peste 50 de vaci.

Se deschide şantierul! Drum de ocolire în zona pasajului Popa Șapcă

Daniel Kovacs ne povesteşte că a preluat frâiele afacerii familiei în urmă cu aproape doi ani, când tatăl său a decedat. Bătrânul dezvoltase foarte frumos businessul, nu numai ca dimensiuni ale fermei, deoarece a fost primul dintre agricultorii din zonă care şi-a deschis un magazin de lactate la Lugoj. Dar, după cum ne mărturiseşte Daniel, părinţii săi au muncit pe brânci ca să îşi consolideze businessul. El însuşi n-a avut nevoie, totuşi, de un imbold părintesc pentru a se apuca de agricultură.

„Ştiam din clasa a cincea ce vreau să fac. Mi-a plăcut mai mult partea cu munca pământului şi, astfel, m-am hotărât să devin agronom. Am absolvit recent facultatea şi pot spune că anii de studiu m-au ajutat enorm. Nu fac nimic după ureche, aplic ceea ce am învăţat şi mă informez tot timpul. Inclusiv în materie de zootehnie, care nu e specialitatea mea, caut tot timpul să aplic ultimele tehnologii”, ne mărturiseşte Daniel Kovacs.

Timpul liber, extrem de puţin, concedii deloc!

Unii ar putea să-l invidieze pentru că, atât de tânăr fiind, are pe mână o ditamai ferma, ba chiar şi propriul magazin la oraş. Numai că tânărul nostru fermier nu-şi permite, de exemplu, să plece într-un concediu. „Am doi angajaţi pe partea zootehnică şi patru – de fapt cinci, cu mine cu tot – la mecanizarea agricolă. Eu muncesc, însă, cam cât trei. Să nu înţelegeţi că mă plâng de angajaţii mei, ba dimpotrivă, sunt oameni de nădejde şi formăm o echipă bună. Dar eu rezist mai mult, pot munci, dacă e nevoie, o noapte întreagă. Nu prea am timp liber. Nici vorbă să-mi pot lua un concediu. Abia reuşesc să ies pentru un weekend, rar de tot. La partea cu animalele e mai dificil, niciodată nu ştiu când e nevoie să intervin. O vacă poate naşte şi la două noaptea, de exemplu”, ne spune tânărul.

Perspective de însurătoare, în condiţiile în care lucrează zi-lumină? Ne răspunde că a avut câteva relaţii care s-au destrămat din cauza asta, dar prietena lui de acum îl înţelege. „În orice caz, cea care îmi va fi soţie va trebui să conştientizeze că nu-i simplu să trăieşti alături de un fermier. Nu aş dori nicidecum să muncească la fel de mult ca mama mea, care efectiv s-a spetit. Dar sunt necesare unele sacrificii, nu-i uşor să fii alături de unul care are agricultura în sânge, ca mine”, afirmă el.

„Birocraţia este foarte mare”

Daniel Kovacs ne mai mărturiseşte că deviza exploataţiei este „Mereu un pas înainte!”, ceea ce înseamnă că în fiecare an mai achiziţionează câteva hectare, pe măsura posibilităţilor. Încă nu a accesat fonduri europene, dar se gândeşte la câteva proiecte pentru care şi-ar dori finanţări nerambursabile, astfel încât să îşi modernizeze ferma. La capitolul greutăţilor cu care se confruntă, Daniel Kovacs enumeră – şi nu e deloc singurul – birocraţia care îi omoară pe fermieri, dar şi incompetenţa anumitor instituţii, care a dus, de pildă, la o mare întârziere a subvenţiilor. „Sora mea mă ajută cu actele pentru APIA şi cu alte documente necesare activităţii fermei şi nu e o treabă deloc uşoară, să ştiţi, pentru că birocraţia este foarte mare. Ne-a încurcat mult, de pildă, întârzierea plăţilor pe suprafaţă şi pe cap de animal. Am avut un an agricol foarte prost în 2015, aproape că nu mi-am scos munca. Şi mai sunt şi străini plini de bani care oferă preţuri mult mai mari pentru pământul din zona noastră decât cele pe care mi le pot permite eu. La noi pământul nu e prea grozav, sunt suprafeţe din categoriile a treia şi a patra de fertilitate. Dar, în ciuda greutăţilor de tot felul, eu îi încurajez pe ceilalţi tineri din comună să facă ceva în domeniul agricol. Chiar îi şi ajut cu un sac de seminţe sau cu ce au nevoie, pentru că e păcat să nu se implice”, susţine fermierul care, la cei 24 de ani ai săi, e hotărât să facă paşi mari şi mereu înainte.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

One thought on “Avem tineri care ştiu, vor şi pot. La 24 de ani, are 350 ha de teren şi 50 de vaci!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *