Anul acesta solstițiul de iarnă vine dis-de-dimineață.
Solstițiul de iarnă, eveniment astronomic care marchează – pentru emisfera nordică a planetei noastre – noaptea cea mai lungă a anului și cea mai apropiată poziție a Pământului față de Soare, se va petrece anul acesta vineri, 22 decembrie, la ora 5,27.
Ca atare, ziua-lumină măsoară la această dată doar opt ore și 50 de minute.
CITEȘTE ȘI: Furtuna Pia începe în forță! Cod galben de vreme rea în șase județe, printre care și Timișul: se semnalează ghețuș și ceață puternică
Însă, începând din acest moment durata zilei-lumină va începe să crească, urmând să atingă maximul la data solstițiului de vară.
În tradiția celor mai multe popoare din spațiul euro-mediteranean, solstițiul de iarnă este asociat marii sărbători a Crăciunului, care se sărbătorește trei zile mai târziu, tot astfel cum sărbătoarea Sânzienelor are loc trei zile după solstițiul de vară – cele trei zile fiind consacrate, în vremurile de demult, ritualurilor magice specifice.
Dacă vara, la Sânziene (denumire care provine din latinescul Sancta Diana, zeița protectoare a Lunii), oamenii Antichității încercau să obțină favorurile Selenei, iarna, exista credința că oamenii pot ajuta Soarele să prindă puteri aprinzând focuri uriașe în cele trei zile de dinaintea Crăciunului, de aici păstrându-se obiceiul multor popoare din regiune ca între solstițiul de iarnă și Crăciun să fie aprinse ruguri sau să se pună foc un trunchi de copac întreg.
De altfel, în limba română veche, termenul de Crăciun desemna trunchiul principal al copacului.
În perioada Republicii și Imperiului Roman, sărbătoarea corespunzătoare (care dura, de asemenea, mai multe zile) era festivalul Saturnaliilor. Romanilor, mai precis poetului Vergiliu, le datorăm și cea mai veche atestare a sărbătoririi solstițiului de iarnă printre geto-daci.
În primele secole ale erei noastre, în lumea romană s-a răspândit și cultul lui Mithras, o divinitate iraniană asociată la rândul ei Soarelui și luminii. Creștinismul este însă religia care nu doar că a dat sărbătorii solstițiului de iarnă și Crăciunului o semnificație înnoitoare – de zi a Nașterii Domnului – ci și a umanizat tradițiile vechi, impunând înlocuirea practicilor sacrificiale cu tăierea porcului și împodobirea pomului de iarnă, precum și a obligației plății tributului cu darurile oferite de bună voie.
De aici, în decursul secolelor care au urmat s-au dezvoltat numeroase obiceiuri, poate cel mai important pentru cultura noastră populară fiind cel al colindatului, care are rolul de a vesti apropiata primenire a timpului și de a ursi de bine oamenilor și naturii.
