Un șef din cea mai cunoscută universitate din Timișoara a ajuns profesor și conducător de doctorat în baza unor falsuri în declarații
Dincolo de perdeaua de excelență creată prin strategii elaborate de public relations, în cea mai veche universitate din vestul țării, ascensiunea academică nu s-a realizat mereu prin mijloace corecte. În cele ce urmează, vă vom prezenta un caz de manual despre cum poți ajunge sus, foarte sus în ierarhia Universității Politehnica Timișoara, până în poziția de prorector, cu ditamai scheletul în dulap.
Prof. univ. dr. ing. Sorin Mușuroi a obținut primul mandat de prorector al UPT în anul 2020 și pe al doilea în 2024, însă în aprilie a împlinit 65 de ani, astfel că, de la 1 septembrie a.c., dumnealui a părăsit această poziție.
Nu a părăsit însă și universitatea, pentru că, prin Hotărârea Senatului UPT nr. 58 din 16 iulie 2026, domnului Mușuroi i s-a aprobat menținerea calității de titular, pentru anul universitar 2026/2027, la Departamentul de Inginerie Electrică din cadrul Facultății de Inginerie Electrică și Energetică.
Așadar, domnul Sorin Mușuroi se va prezenta, din nou, în fața studenților din amfiteatrele UPT, cu deosebirea că, de această dată, tinerii săi discipoli vor fi luat la cunoștință între timp despre falsurile pe care și-a clădit ascensiunea profesională omul aflat la catedră.
Un avertizor de integritate se adresează ziarului
Printr-un mail trimis, recent, pe adresa redacției, un cunoscător al culiselor din UPT ne-a pus la dispoziție, în mod anonim, informații despre falsurile în declarații existente în dosarul alcătuit în ianuarie 2015 de Sorin Mușuroi și depus la Universitatea Politehnica pentru a obține atestatul de abilitare. Abilitarea este certificarea dreptului unei persoane de a conduce doctorate și se obține prin susținerea unei teze de abilitare, care demonstrează experiența de cercetare și didactică a candidatului).
La data susținerii tezei de abilitare – 19 ianuarie 2015 -, în Sala Mare a Senatului UPT, Sorin Mușuroi ocupa deja o poziție importantă la vârful universității, fiind, din 2013, decan al Facultăţii de Electrotehnică şi Electroenergetică, iar funcția didactică deținută era aceea de conferențiar universitar la Departamentul Inginerie Electrică.
Conform Anexei nr. 9 – Comisia de Inginerie Electrică a Ordinului Ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 6.560 din 20 decembrie 2012 privind aprobarea standardelor minimale necesare și obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învățământul superior și a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, pentru a obține atestatul de abilitare, și, ulterior, titlul de profesor, domnul Sorin Mușuroi trebuia să fi avut calitatea de director sau pe cea de responsabil proiect partener în minimum două granturi / proiecte câștigate prin competiție națională sau internațională.
Din curriculum vitae și din fișa de verificare a îndeplinirii standardelor minimale, documente incluse în dosarul de abilitare, reiese, la prima vedere, că decanul din 2015 și prorectorul de până mai ieri Sorin Mușuroi bifase condiția obligatorie menționată mai sus.
Mai precis, domnul Mușuroi susținea, în scris și sub propria-i semnătură, că a fost responsabil din partea Universității Politehnica Timișoara într-un grant internațional câștigat prin competiție – “Qualité de l’énergie électrique transférée entre l’Europe de l’Est et l’Europe de l’Ouest” – și într-un grant național, de asemenea câștigat prin competiție, „Sisteme de acţionare electrică cu control vectorial pentru motoarele de inducţie implementate la mecanismele navale”.
Le luăm pe rând.
Liderul grantului dă directorul, partenerul dă responsabilul
Grantul de cercetare “Qualité de l’énergie électrique transférée entre l’Europe de l’Est et l’Europe de l’Ouest” („Calitatea energiei electrice transferate între Europa de Est și Europa de Vest”) a fost derulat în perioada 2005-2007, grație unei finanțări asigurate de Agenția Universitară a Francofoniei, de către un parteneriat format din echipe reprezentând trei universități: Universitatea Politehnica Timișoara (lider de proiect), Universitatea “Paul Sabatier” din Toulouse (Franța) și Universitatea de Tehnologie Chimică și Metalurgie din Sofia (Bulgaria).
Așa cum am menționat, UPT a fost lider de proiect și, ca atare, a fost universitatea care a desemnat directorul grantului, numele acestuia fiind Doru Vătău, în prezent profesor universitar în Departamentul Electroenergetică al Facultății de Inginerie Electrică și Energetică (am atașat capturi foto de pe un site gestionat de Agenția Universitară a Francofoniei, respectiv de pe site-ul UPT).
Faptul că Doru Vătău a fost directorul grantului este, așadar, o realitate incontestabilă, inclusiv Sorin Mușuroi fiind de acord cu acest lucru, așa cum veți vedea puțin mai încolo. Pe cale de consecință, dacă reprezentantul liderului de proiect (UPT), Doru Vătău, a fost directorul grantului, Sorin Mușuroi nu avea cum să fie responsabil din partea aceleiași UPT, fiindcă responsabilii puteau fi desemnați doar de către instituțiile partenere (în cazul de față, universitățile din Toulouse și Sofia), așa cum prevede Anexa 9 Comisia de Inginerie Electrică din Ordinul Ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 6.560 din 20 decembrie 2012.
“Dacă vă uitați în teza de abilitare a domnului Vătău, o să găsiți acolo și numele meu”
În momentul în care l-am sunat pe ex-prorectorul Sorin Mușuroi, pentru a-i solicita un punct de vedere, nu eram încă familiarizat cu regulile de mai sus, despre care m-am documentat ulterior, așa că nu i-am putut servi interlocutorului un contraargument irefutabil, dar discuția merită să fie redată.
“– În ianuarie 2015 ați depus dosarul pentru obținerea atestatului de abilitare și, în fișa de verificare a îndeplinirii standardelor minimale, ați menționat că ați fost responsabil din partea UPT în grantul <Calitatea energiei electrice transferate între Europa de Est și Europa de Vest>, derulat în perioada 2005-2007.
– Eu am fost responsabil, iar director a fost domnul profesor Doru Vătău. Fiecare partener în grant avea un responsabil, iar domnul Vătău a fost directorul întregului grant și m-a numit pe mine responsabil din partea Politehnicii.
– Aveți vreun document oficial din care să reiasă că dumneavoastră erați responsabil, iar domnul Vătău era director?
– Păi am documentul semnat de domnul Vătău. În dosarul pentru profesor (n.r. – dosarul pentru obținerea postului de profesor universitar) și dosarul de abilitare a fost trecută semnătura directorului (n.r. – de grant) care certifică această calitate.
– Puteți să-mi trimiteți și mie o poză cu acest document, vă rog frumos? Pentru că eu, din informațiile găsite atât pe un site al Agenției Universitare a Francofoniei, unde apare acel grant, cât și într-un anuar din arhiva UPT, apare doar numele domnului Vătău, nu și numele dumneavoastră.
– Dacă vă uitați în teza de abilitare a domnului Vătău, o să găsiți acolo și numele meu, o să le găsiți pe toate. În teza de abilitare a domnului Vătău apare echipa de cercetare, acolo apare și numele meu. Adică eu am fost numit de domnul Vătău responsabil în acest grant.
– Deci apare în teza de abilitare a domnului Vătău că dumneavoastră ați fost numit de către dânsul responsabil în acel grant?
– Nu apare asta, apare echipa…
– Bun, echipa este una și responsabilul este altceva…
– Din moment ce directorul mi-a semnat că eu sunt responsabil, ce vreți mai mult?
– Păi asta vă întrebam, dacă aveți vreun document semnat de domnul Vătău prin care ați fost numit responsabil…
– Am documentul semnat de domnul Vătău…
– Puteți să mi-l trimiteți?
– O să vi-l trimit.
– Mulțumesc!”.
Din dorința de a se justifica, Sorin Mușuroi mi-a servit pe tavă, fără să realizeze, o probă care infirma total susținerile dumnealui – “Dacă vă uitați în teza de abilitare a domnului Vătău, o să găsiți acolo și numele meu, o să le găsiți pe toate. În teza de abilitare a domnului Vătău apare echipa de cercetare, acolo apare și numele meu”.
Surprize, surprize…
Ei bine, m-am uitat în teza de abilitare a domnului Doru Vătău și – surprize, surprize – NU APARE NUMELE LUI SORIN MUȘUROI ÎN ECHIPA DE CERCETARE!
În data de 28 noiembrie 2014, conf. univ. Doru Vătău susținea, în sala C219 a Facultății de Electrotehnică și Energetică (vechea denumire a facultății), teza de abilitare intitulată “Intelligent monitoring systems achievement applied in power systems” (“Realizarea unor sisteme de monitorizare inteligente cu aplicabilitate în instalaţiile electroenergetice”), în interiorul căreia, la capitolul 3 – References, subcapitolul 3.3 – List of grants, pagina 110, apare și grantul „La qualité de l’énergie électrique transferée entre l’Europe de l’Est et l’Europe de L’Ouest (The Quality of the Electrical Energy Transferred between Eastern and Western Europe)”.
Cităm din caseta grantului cu pricina: “Research team: Vătău Doru, Frigură Iliasa Flaviu Mihai, Șurianu Flavius Dan, Cambronne Jean Pascal, Choylev Nicolas, Ilia Iliev”. Nici urmă de Sorin Mușuroi! Concluzia logică nu poate fi alta decât că fostul prorector nu doar că nu fusese responsabil din partea UPT, dar nici măcar nu fusese membru în echipa de cercetare!
Nu doar în teza de abilitare a lui Doru Vătău nu apare numele lui Sorin Mușuroi în echipa de cercetare a grantului din 2005-2007, dar nu apare nici în lista de granturi expusă în CV-ul profesorului Vătău, redactat și semnat de acesta în 1 iunie 2014 și inclus în dosarul de abilitare.
Un gest pro causa
Și, totuși, Sorin Mușuroi știa el ceva… Doru Vătău l-a scos din joben pe șeful său direct (la acel moment, Mușuroi era decanul Facultăţii de Electrotehnică şi Electroenergetică, iar Vătău era prodecan) și l-a plantat într-un al treilea document inclus în dosarul de abilitare și anume fișa de verificare a îndeplinirii standardelor minimale.
Deci în același dosar de abilitare alcătuit de Doru Vătău, două documente – teza de abilitare și CV-ul – nu îl menționau pe Sorin Mușuroi în echipa de cercetare a grantului care face obiectul discuției, iar un al treilea document îl menționa.
Din păcate pentru fostul prorector al UPT, situația aceasta nu îl avantajează, ci dimpotrivă, fiindcă este de natura evidenței că subalternul său îi plantase numele în acel document într-o manevră pro causa, adică special pentru a-l ajuta pe Mușuroi să-și îmbunătățească portofoliul. Dacă Sorin Mușuroi ar fi făcut parte, într-adevăr, din echipa de cercetare, atunci numele său ar fi trebuit să apară atât în teza de abilitare a lui Doru Vătău, cât și în CV-ul acestuia, la fel cum apare în fișa de verificare a standardelor minimale, că doar nu l-a scos deliberat profesorul Vătău din teză și din CV…
Uite Mușuroi, nu e Mușuroi…
După câțiva ani, pe măsură ce Sorin Mușuroi a început să urce pe scara ierarhică și să aibă un cuvânt tot mai greu de spus în UPT, numele său a început să apară în echipa de cercetare a grantului „La qualité de l’énergie électrique transferée entre l’Europe de l’Est et l’Europe de L’Ouest” menționată în CV-urile lui Doru Vătău.
Mai precis, într-un CV al lui Vătău datat 1.05.2018 și descoperit în arhiva de pe site-ul UPT, precum și într-unul datat 1.09.2019, găsit în aceeași arhivă, le-am atașat aici.
În viață, însă, te mai și cerți, iar, din informațiile obținute din interiorul UPT, se pare că relațiile dintre Sorin Mușuroi și Doru Vătău au devenit mult mai reci în anul 2020, când primul, ajuns deja prorector, l-ar fi sabotat – prin denigrarea în fața colegilor – pe cel de-al doilea, care a concurat, fără succes, pentru funcția de decan. De altfel, chiar Doru Vătău mi-a recunoscut, într-o discuție telefonică, existența acelei stări de fapt din 2020…
Cert este că numele lui Sorin Mușuroi a dispărut din nou din echipa de cercetare a grantului „La qualité de l’énergie électrique transferée entre l’Europe de l’Est et l’Europe de L’Ouest”, prezentată în CV-urile din 2025 și 2026 ale lui Doru Vătău…
Un document scos din joben
Dar să revenim la corespondența cu Sorin Mușuroi. Așa cum mi-a promis, dumnealui mi-a trimis pe WhatsApp documentul despre care vorbea (n.r. – am obturat semnătura lui Doru Vătău), însoțit de următorul text: “Conform înțelegerii avute, vă trimit documentul care certifică poziția de responsabil al instituției, care nu se confundă cu cea de director (actual manager de proiect). Criteriile de evaluare din acea perioadă, 2014, luau în considerare poziția de responsabil de instituție parteneră. Acest lucru se poate vedea din metodologia de evaluare a instituției din acea vreme. Dosarele de concurs au fost evaluate de profesori prestigioși ai comisiilor de evaluare. Este regretabil că evaluările lor sunt întinate de anonime aruncate după 12 ani”.
Cum, din discuția noastră anterioară, domnul ex-prorector Sorin Mușuroi sesizase, probabil, că nu eram familiarizat cu subtilitățile regulilor aplicabile granturilor de cercetare, mi-a servit, fără să clipească, faza cu “poziția de responsabil de instituție parteneră”, pe care, pasămite, o ocupase chiar el, deși, așa cum am arătat mai sus, acest lucru era imposibil. Omul spera, în mod ușuratic, că voi înghiți pe nemestecate gălușca și problema lui se va rezolva de la sine. N-a fost să fie.
“Solidaritate” academică
La câteva minute după ce am primit mesajul pe WhatsApp al fostului prorector al UPT, l-am sunat pe profesorul Doru Vătău, cu care am avut o conversație extrem de interesantă.
“– Domnule Vătău, dumneavoastră ați fost directorul unui grant derulat în perioada 2005-2007, <Calitatea energiei electrice transferate între Europa de Est și Europa de Vest>…
– Da și am avut doi parteneri, în Toulouse și în Sofia.
– Am primit informații la redacție din care reiese că în anumite documente apare ca responsabil al acestui grant domnul profesor Sorin Mușuroi.
– Nu… deci fiecare și-a făcut o echipă, ca să putem lucra. De la Toulouse era responsabilul pe universitatea de acolo și și-a mai luat un partener, responsabilul de la Sofia și-a luat doi parteneri și eu mi-am luat aici trei parteneri, iar unul era, într-adevăr, Sorin Mușuroi.
– Bun, dar între partener și responsabil de proiect este, totuși, o diferență, nu?
– Păi… cum să zic, Mușuroi a fost, hai să zicem, responsabil pe universitate (n.r. – evident, Doru Vătău nu putea să-și dea de gol colegul), dar n-a fost director, directorul pe tot grantul eram eu.
– OK, dar dânsul putea să-și treacă în dosarul pentru teza de abilitare susținută în 2015 faptul că a fost responsabil din partea UPT?
– Da, din partea UPT, așa putea să-și treacă (n.r. – odată pornit pe calea minciunilor, interlocutorul nostru nu mai putea da înapoi…)
– Bun, atunci spuneți-mi, vă rog, cum de nu apare domnul Mușuroi ca făcând parte din echipa de cercetare din acel grant în conținutul tezei dumneavoastră de abilitare? Apar, de la UPT, doar domnii Dan Șurianu și Flaviu Frigură…
– Păi cu ei am avut cele mai multe… ei erau de la mine din departament…
– Domnule profesor, nu apare în echipa de cercetare domnul Sorin Mușuroi, despre care spuneți că era responsabil din partea UPT, mi se pare o contradicție flagrantă.
– (n.r. – după o scurtă pauză de gândire, i-a venit ideea salvatoare) Sorin a fost cooptat după aceea…
– După aceea când?!
– În ultimul an al proiectului a fost cooptat, în primul an nu era, eram numai trei…
– Adică este posibil ca un responsabil de echipă să apară din ultimul an al derulării proiectului?! Unde scrie chestia asta în regulamentul de finanțare a grantului?!
– Important era că eu eram directorul grantului, nu conta pentru mine cine apărea în echipă, l-oi fi uitat, nu știu…
– Poftim?!
– Nu știu în momentul ăsta ce-am mai scris în teza aia de abilitare…
– Nici în CV-ul dumneavoastră din toamna anului 2025, adică de anul trecut, nu apare domnul Sorin Mușuroi în echipa de cercetare din acel grant…
– A, eu la CV știți ce fac? Le iau cu copy-paste…
– Bun, dar într-un CV anterior al dumneavoastră apare domnul Mușuroi în acea echipă de cercetare…
– Da… bine… (n.r. – râde)
– Pentru dumneavoastră poate fi o situație amuzantă, dar eu, ca jurnalist, sesizez o contradicție flagrantă între ceea ce a declarat domnul Sorin Mușuroi și documentele oficiale, practic înțeleg că nu există nici un document cu antetul finanțatorului acelui grant, Agenția Universitară a Francofoniei, în care să figureze domnul Mușuroi…
– La Agenția Universitară a Francofoniei numai eu apar…
– Am înțeles. Și atunci cum se poate demonstra apartenența domnului Sorin Mușuroi la această echipă de cercetare?
– Păi nu prea aveți cum să demonstrați… Eu știu că am fost doi, mi-am luat doi colegi, după aia l-am luat și pe el, dar l-am luat în anul al doilea, ca să mă ajute la ceva care ținea de domeniul lui…
– Deci nu există nici un document care să demonstreze apartenența domnului Sorin Mușuroi la echipa de cercetare, doar cuvântul dumneavoastră că a făcut parte din echipă…
– Da.
– OK.
– Avem o carte pe grantul acesta, de calitate a energiei, în care apar eu, Frigură și Șurianu, dar nu apare și Mușuroi.
– Deci practic nu aveți nici un document oficial care să ateste prezența lui Sorin Mușuroi în cadrul acelei echipe de cercetare din anii 2005-2007.
– N-are de unde să existe, nu există nici pentru ceilalți doi colegi ai mei vreun document, decât cartea pe care am scris-o (n.r. – se referă la <Considerations sur la qualité de l’énergie électrique>, volum apărut în 2008, la editura Orizonturi Universitare din Timișoara, având următorul colectiv de autori: Doru Vătău, Flaviu Mihai Frigură-Iliasa, Dan Flavius Şurianu, Jean Pascal Cambronne).
– Mi-ați spus că ați avut nevoie, în cursul celui de-al doilea an de derulare a grantului, de sprijinul domnului Sorin Mușuroi pe un aspect care exceda domeniului dumneavoastră de competență, dar asta nu explică desemnarea sa ca responsabil din partea UPT, este absolut ilogic acest lucru. Cel mult ați fi putut să-l cooptați în echipă, nicidecum să-l numiți responsabil de grant…
– Eu mi-am cooptat colegii în echipa grantului numai când era nevoie…
– Da, am înțeles, dar nu l-ați făcut pe niciunul responsabil în acest grant, în schimb l-ați făcut responsabil fix pe domnul Mușuroi, care a apărut pe parcursul cercetării și care v-a ajutat, cum susțineți dumneavoastră, pe o chestiune de nișă.
– Acum eu nu știu ce aveți dumneavoastră cu dânsul, dar…
– Eu n-am nimic cu dânsul, am, însă, cu standardele de integritate academică din Universitatea Politehnica, eu cu acelea am ceva.
– Păi eu nu sunt implicat în chestiunile astea…”.
Promovare doar pe cuvânt de onoare
Așadar, domnul profesor Doru Vătău susține, cu seninătate, că nu există nici un document oficial care să certifice prezența colegilor săi în echipa de cercetare.
Deci nu există nici un contract de muncă sau act adițional încheiat special pentru activitatea în cadrul proiectului de cercetare, unde se specifică numărul de ore alocate și calitatea (director / responsabil instituție parteneră / membru), nu există nici o cerere de finanțare aprobată, adică documentul inițial depus la autoritatea finanțatoare, care conține lista nominală a membrilor echipei și CV-urile acestora.
De asemenea, nu există nici decizia rectorului UPT prin care se nominalizează oficial echipa de implementare a grantului, nu există nici o notificare sau act adițional de modificare a echipei înaintată către autoritatea finanțatoare și aprobată de aceasta, în cazul în care o persoană a intrat în proiect pe parcurs.
La fel, nu există nici fișele de pontaj (documentele lunare obligatorii în care cercetătorul își trece orele lucrate zilnic pentru fiecare activitate din grant, semnate de el și de directorul de proiect), nici statele de plată (documente financiar-contabile care atestă că persoana a fost remunerată din bugetul grantului de cercetare).
În fine, nu există nici rapoartele tehnice de progres (documentele oficiale depuse la finanțator în care se descrie activitatea fiecărui membru și rezultatele obținute de acesta în perioada raportată) și nici rapoartele de activitate individuale (sinteze semnate de cercetător și avizate de directorul de proiect, atașate de obicei la cererile de rambursare).
Așadar, nu există nimic din toate astea, ci doar cuvântul de onoare al fiecărui membru că a făcut parte din echipa de cercetare. Asta da rigoare academică la Universitatea Politehnica Timișoara…
De unde a apărut semnătura directorului de grant?
Revenim la documentul pe care mi-l trimisese, pe WhatsApp, domnul Sorin Mușuroi și pe care i l-am trimis, la rândul meu, pe mail, profesorului Doru Vătău. Iată ce mi-a declarat acesta din urmă după ce a văzut poza: “Este semnătura mea, dar nu știu de când e și în ce context am semnat acolo. Nu știu de unde este documentul acesta, semnătura este a mea, dar nu este greu să o găsești, dacă o cauți pe internet… Se făcea o fișă unde se semna la gradațiile de merit în UPT, așa arată o fișă din aceea, deci e posibil ca de-acolo să fie acest document”.
Aceeași proveniență a documentului mi-a fost confirmată și de sursa anonimă din UPT: „Ceea ce v-a arătat Mușuroi este un act formal dintr- un dosar de gradație de merit. Era un obicei răspândit ca punctajele să fie amplificate prin astfel de declarații prietenesti. Ele aveau doar o circulație internă în UPT. În documentația de îndeplinire a standardelor minimale pentru abilitare, nu apar astfel de documente care necesită semnătura altora”.
Într-adevăr, documentul pe care mi l-a trimis Sorin Mușuroi nu există în dosarul său de abilitare, așa cum susținea în mod mincinos în discuția noastră telefonică, acea rubrică finală – “Confirm corectitudinea datelor declarate – director grant conf. dr. ing. Doru Vătău” – neexistând în fișa de verificare a îndeplinirii standardelor minimale atașată tezei de abilitare a fostului prorector. Prezentăm, din nou, ambele documente, de această dată unul lângă celălalt.
Am reluat, prin urmare, corespondența cu Sorin Mușuroi, căruia i-am scris pe WhatsApp: “ – Am vorbit cu dl prof. Doru Vătău, nu-și amintește de acea semnătură, dar confirmă că e semnătura dumnealui. Documentul pe care mi l-ați trimis face parte din fișa de verificare a îndeplinirii standardelor minimale din dosarul dvs de abilitare? În conversația telefonică de la prânz mi-ați spus să caut teza de abilitare a dlui prof. Doru Vătău, ca să văd că v-a trecut responsabil în cadrul grantului. Am căutat teza dlui Vătău, așa cum m-ați sfătuit, dar nu apăreți nici în echipa de cercetare (n.r. – i-am trimis imediat și captura foto doveditoare din teza de abilitare a domnului Doru Vătău). Practic, singura dovadă a prezenței dumneavoastră în echipa de cercetare e acea semnătură de pe un document care nu există în dosarul dumneavoastră de abilitare. Nu există nici un document oficial în care să fie certificată prezența dumneavoastră în acea echipă. Cum este posibil să fi obținut titlul de profesor universitar pe baza unei simple semnături de pe un document inexistent în dosarul de abilitare?”.
Specialistul numărul unu în comunicare al UPT mi-a blocat numărul de telefon
În urma mesajelor mele, Sorin Mușuroi n-a mai avut nici un răspuns concret și nici un contraargument viabil: “Vă rog încă o dată să țineți cont de faptul că dosarele din concursuri au fost analizate de profesori competenți care au știut să interpreteze documentele conform metodologiilor în vigoare la momentele respective. Repet, o anonimă nu justifică punerea la îndoială a unor decizii de comisii. Noapte bună”.
Am ținut, totuși, să lămuresc lucrurile și mi-am încercat norocul: “Îmi puteți spune din ce documentație face parte acel formular pe care mi l-ați trimis? Cât despre anonima care nu justifică punerea la îndoială a unor decizii de comisii, trebuie să înțeleg din asta că deciziile comisiilor sunt literă de lege?”.
Acest ultim mesaj n-a mai ajuns însă la destinatar, pentru că domnul Mușuroi găsise soluția pentru a scăpa de mine: mi-a blocat numărul.
Asta în condițiile în care, conform prezentării de pe site-ul UPT valabile până la 1 septembrie a.c., din “domeniul de competență și responsabilitate” al prorectorului Sorin Mușuroi făcea parte fix “coordonarea Departamentului și activitățților de Imagine și Comunicare”. Deci omul era tot ce avea mai bun UPT în materie de comunicare și n-a rezistat mai mult de câteva ore în comunicarea cu subsemnatul…
Al doilea grant, al doilea fals în declarații
În aceste condiții, evident că n-am mai avut cum să-l mai chestionez pe Sorin Mușuroi cu privire la cel de-al doilea grant menționat în dosarul de abilitare în care apare în calitatea de responsabil din partea UPT și anume “Sisteme de acționare electrică cu control vectorial pentru motoarele de inducție implementate la mecanismele navale”.
Grantul național respectiv, câștigat prin competiție, datează din aceeași perioadă cu cel de mai sus, 2006-2007, fiind finanțat de vechiul Consiliu Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior (CNCSIS) și derulat în parteneriat de Universitatea Politehnica Timișoara (lider de proiect) și Institutul de Marină “Mircea cel Bătrân” Constanța (actuala Academie Navală “Mircea cel Bătrân”).
Așa cum am scris deja, în fișa de verificare a îndeplinirii standardelor minimale din dosarul de abilitare, Sorin Mușuroi s-a autodesemnat ca responsabil UPT, colegi de echipă fiindu-i alte cadre didactice din Politehnica – Dorin Popovici, Gheorghe Atanasiu, Ciprian Șorândaru, Octavian Cornea, Marcus Svoboda și Gheorghe Păpușoiu – alături de omologii din Constanța, pe care nu-i mai enumăr aici.
Cum sursa noastră anonimă din UPT ne-a transmis doar suspiciunile sale cu privire la rolul jucat de Sorin Mușuroi în acest grant, fără alte probe concrete, am început să caut dovada care putea demonstra un nou fals în declarații al fostului prorector al UPT. Am găsit-o surprinzător de repede.
În prima fază, am observat că din echipa de cercetare făcea parte și reputatul profesor Dorin Popovici, pensionat în 2012, care, în mod logic, avea mai multă experiență decât Sorin Mușuroi, doar șef de lucrări în 2006, și deci părea să fie cel mai îndreptățit să conducă acea echipă de cercetare.
Am făcut rost de numărul de telefon al domnului Dorin Popovici și l-am sunat. Amabil, dar diplomat, venerabilul profesor a invocat perioada lungă de timp care a trecut de la derularea acelui grant, susținând că nu-și mai aduce aminte dacă dumnealui a fost responsabil din partea UPT, dar confirmând că Sorin Mușuroi a făcut parte din echipa de cercetare.
N-am insistat, era evident că profesorul Popovici nu dorea să-și atragă reproșuri din partea fostului coleg din UPT, așa că m-am reorientat. Mai precis, am accesat vechiul site al UEFISCIDI (Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării), care preluase rolul finanțatorului grantului din 2006, CNCSIS.
Acolo, după câteva căutări, am găsit secțiunea intitulată “Competiții derulate în anul 2006”, de unde am extras documentul în care se precizează, negru pe alb, că Dorin Popovici, de la Universitatea Politehnica Timișoara, a fost directorul grantului “Sisteme de acționare electrică cu control vectorial pentru motoarele de inducție implementate la mecanismele navale”.
Asta însemna că UPT a fost liderul de proiect, iar responsabilul putea proveni doar de la instituția parteneră din Constanța, așa că Sorin Mușuroi comisese un nou fals în declarații, prin asumarea calității de responsabil de grant în dosarul de abilitare.
Așa se face carieră în Universitatea Politehnica Timișoara?!
Toate argumentele și probele prezentate până acum indică, dincolo de orice îndoială, că domnul Sorin Mușuroi și-a susținut teza de abilitare în 19 ianuarie 2015 fără să fi avut acest drept, din moment ce nu îndeplinea condiția obligatorie de a fi fost director în cele două granturi de cercetare în care UPT a fost lider de proiect, iar pe cale de consecință accederea sa la statutul de conducător de doctorat s-a realizat prin încălcarea legii.
Dar nu doar atât. În baza aceluiași dosar, cu aceleași falsuri în declarații referitoare la deținerea calității de responsabil UPT în cele două granturi de cercetare discutate mai sus, conferențiarul Sorin Mușuroi s-a prezentat, câteva zile mai târziu (26-28 ianuarie 2015), la concursul – câștigat, evident – pentru ocuparea postului de profesor universitar în Departamentul Inginerie Electrică al Facultății de Electrotehnică și Electroenergetică (vechea denumire), începând din semestrul al II-lea al anului universitar 2014/2015.
Ca atare, și promovarea în cariera didactică a ex-prorectorului UPT a fost una profund viciată, Sorin Mușuroi neavând cum să ajungă profesor universitar în ianuarie 2015, din moment ce nu îndeplinea una dintre condițiile obligatorii pentru a se putea prezenta la concurs.
Când nu banii, ci funcțiile aduc fericirea…
Odată ajuns conducător de doctorat și profesor universitar, domnul Mușuroi și-a dublat veniturile din activitatea didactică (de la 52.800 lei pe an în 2014, la 116.879 lei pe an în 2016), chiar dacă, după cum reiese din declarațiile sale de avere, omul n-avea nici o grijă financiară. De exemplu, în 2014, Sorin Mușuroi avea trei conturi în bănci din Timișoara (96.000 de euro), München (175.000 de euro) și Luxemburg (93.000 de euro), deci nu motivația materială l-a determinat să își dorească atât de mult să promoveze, încât să fie dispus să încalce legea.
Pur și simplu, domnul Mușuroi și-a setat ca obiectiv obținerea unor funcții cât mai înalte, care să-i confere un anumit statut nu doar în UPT, ci și în peisajul academic din România. Și nu se poate spune că nu i-a reușit…
Cităm din CV-ul lui Sorin Mușuroi: prorector Universitatea Politehnica Timișoara (n.r. – în perioada 16.03.2020 – 1.09.2026); membru în Comisia Națională pentru Finanțarea Învățământului Superior, din 2023; membru CNATDCU, Comisia Inginerie electrică, din 2016; vicepreședinte din 2024; membru titular Academia Oamenilor de Ştiinţă din România, din 2019; președinte Filiala Timișoara Academia Oamenilor de Știință din România; president IAS Chapter IEEE Romania.
După cum se vede, atât de mare a fost dorința lui Sorin Mușuroi de a cumula cât mai multe titluri și funcții, încât a bifat inclusiv sinecura numită Academia Oamenilor de Știință din România, despre care, în aprilie 2026, președintele din acel moment al Academiei Române, Ioan Aurel Pop, declara: “Academia Oamenilor de Știință este o pecingine, o falsă academie făcută de cei care n-au intrat în Academia Română și care acum primesc indemnizații de la statul român”.
Aproape milionar în euro, încasează bani degeaba și de la statul român
Iar unul dintre cei care primește indemnizații degeaba de la statul român, în contextul unor măsuri de austeritate severe impuse de guvern, este onor domnul Sorin Mușuroi.
Dumnealui, în calitatea sa de președinte al filialei Timișoara a Academiei Oamenilor de Știință din România, a primit 70.332 lei de la statul român, conform declarației de avere depuse în anul 2015. Asta în condițiile în care, tot în 2025, i-a apărut în conturi o sumă cumulată de peste 800.000 de euro, inexistentă în 2024 (340.000 de euro în cont curent și 495.602 de euro în depozit, ambele la BCR Timișoara) și fără precizarea provenienței în declarația de avere.
În prima și singura noastră discuție telefonică, l-am întrebat pe Sorin Mușuroi despre banii respectivi, iată ce-am aflat:
“- Am o moștenire din Germania, a murit mătușa mea, a fost absolut totul făcut prin banca germane.
– Bun, dar ar fi trebuit să vă apară această moștenire în declarația de avere, la rubrica venituri din alte surse.
– Păi eu am trecut-o în declarația de avere…
– N-ați înțeles. Sursa venitului ar fi trebuit trecută, aveți o rubrică cu venituri din alte surse.
– Am trecut moștenire…
– Nu ați trecut moștenire.
– Na, îmi pare rău, nu știu… E moștenire, e testament, e absolut totul, deci veniturile sunt din Germania… La Banca Comercială Română, acolo, pe cont, am trecut moștenire.
– Bun, una e să menționați moștenirea în contul din bancă și alta e să o treceți în declarația de avere, dar e OK, înțeleg că asta este sursa celor peste 800.000 de euro, moștenirea în urma mătușii din Germania”.
Pe ușa din dos, de dragul sinecurii
Revenind la accederea sa în sinecura intitulată pompos Academia Oamenilor de Știință din România, culmea este că până și acolo Sorin Mușuroi a intrat pe ușa din dos. Nemaifiind, probabil, vreun loc liber în Secția Științe Tehnice, domnul Mușuroi, specialist în inginerie electrică, a fost inclus în Secția Științe… Geonomice. Pe site-ul Academiei Române, care are, la rândul ei, secția respectivă, se precizează că aceasta reunește specialiști în geografie, geologie, geodinamică, geodezie, tectonică globală, paleontologie și geofizică. Deci domnul Mușuroi n-are nici în clin, nici în mânecă cu științele geonomice, dar este acum ditamai președintele filialei Timișoara a AOSR? Este…
Corb la corb nu-și scoate ochii
Sursa anonimă din UPT nu ne-a trimis doar nouă, la redacție, informațiile de la care am pornit investigația jurnalistică în acest caz, ci și forurilor academice abilitate să gestioneze astfel de situații.
Astfel, aceleași informații au ajuns și la Comisia Națională de Etică a Managementului Universitar (CNEMU), organism consultativ din cadrul Ministerului Educației și Cercetării, a cărui misiune este “de a exercita atribuțiile de monitorizare și verificare a respectării: reglementărilor privind organizarea și funcționarea învățământului superior, eticii universitare, asumării răspunderii publice”.
Mail-ul către CNEMU, intitulat “Neconcordanță între dosar de ABILITARE și date oficiale ale unui grant” a fost trimis în 14 mai 2026, sesizarea fiind înregistrată a doua zi și transmisă membrilor CNEMU. După mai mult de o lună, în 26 iunie 2026, expeditorul sesizării revine cu un alt mail adresat CNEMU și solicită să i se comunice stadiul analizei, respectiv soluția adoptată. CNEMU îi răspunde imediat, asigurându-l că solicitarea sa a fost înregistrată și transmisă membrilor comisiei.
Și de-atunci liniște.
Cum Sorin Mușuroi este și vicepreședinte al Comisia Națională de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), avertizorul de integritate a trimis un mail cu informațiile respective, cu titlul “Sesizare privind posibile neconcordanțe în prezentarea activității de cercetare a domnului Mușuroi Sorin”, și pe adresa CNATDCU.
În 30 iunie, i-a răspuns avertizorului însuși președintele Consiliului General al CNATDCU, academicianul Mircea Dumitru: “CG al CNATDCU a analizat sesizarea d-voastră. Decizia urmează să vă fie comunicată de către Minister”.
Evident că decizia CG al CNATDCU n-a mai ajuns la avertizorul de integritate nici până în ziua de astăzi, după trei luni de la promisiunea academicianului Mircea Dumitru.
Uite cine vorbește!
Asta n-a fost, însă, nici o surpriză, ținând cont de evenimentele petrecute cu puțin timp înainte, în 27 martie 2026, la Universitatea Politehnica Timișoara, în acea zi, Mircea Dumitru devenind Doctor Honoris Causa al UPT. Și cine credeți că a dat citire obișnuitului Laudatio? Exact, prorectorul Sorin Mușuroi, care a precizat că „prin acest gest, o instituție academică nu doar celebrează o carieră, ci își reafirmă propriile valori: rigoarea, claritatea, responsabilitatea și respectul pentru adevăr”.
Și-a și găsit cine să vorbească despre respectul pentru adevăr…
