Centura Timișoarei, o poveste cu promisiuni… toxice și driblinguri electorale

În pofida modului în care este tratată de toate guvernele instalate de-a lungul timpului în Palatul Victoria, Timișoara continuă să fie unul dintre cele mai mari și mai apreciate orașe din România, magnet pentru investitori și pentru românii din alte zone ale țării aflați în căutare de școli mai înalte, locuri de muncă mai bine plătite sau șanse de afirmare în carieră.

Chiar și clasamentele Fiscului ne califică drept unul dintre cei mai mari contributori la bugetul național.

Din nefericire, toate aceste argumente nu înseamnă nimic atunci când vine vorba despre lucrări extrem de necesare orașului de pe Bega, dar care au nevoie de acordul și finanțarea Capitalei. Una dintre acestea, de a cărei lipsă se lovesc zilnic timișorenii de rând și nu numai, este centura rutieră a orașului. Chiar dacă trăim în țara Meșterului Manole, nu putem, totuși, da vina doar pe București pentru neîmplinirile locale, pentru că alte orașe, mai puțin pretențioase, au reușit: Vaslui, Giurgiu, Sfântu Gheorghe…

Despre centura de ocolire a Timișoarei mai mult s-a vorbit decât s-a construit cu adevărat. Așa se explică, probabil, de ce bucata de șosea situată în nord-estul orașului a început în ianuarie 2003 și a fost finalizată în decembrie 2009. Pentru cei 12,6 kilometri, cu 14 podețe, două poduri și un pasaj peste calea ferată, s-a muncit nu mai puțin de șapte ani. Această pătrime de centură face legătura dintre estul și nordul rutelor rutiere de la periferia orașului, de la DN 6 Timișoara – Lugoj, la DN 69 – Timișoara – Arad. Bine că există, deși, după câțiva ani, pe un traseu aproape paralel, s-a inaugurat și autostrada.

Promisiuni, cât să umple podul

Sătui de traficul greu care distruge, bucățică după bucățică, asfaltul și sufocă circulația pe Calea Lugojului, Calea Dorobanților, Calea Buziașului, bulevardul Liviu Rebreanu și Calea Șagului, timișorenii au cerut, tot mai insistent, construirea unei șosele de centură și pentru restul orașului sau măcar pe porțiunea de sud-est, între Calea Lugojului și Calea Șagului.

La fiecare campanie electorală ne-am ales cu promisiuni, pentru a constata ulterior că nici unul dintre guvernanți nu s-a ținut de cuvânt. Ceva mai sincer, tehnocratul Dacian Cioloș ne-a zis de la obraz: „Timișoara are nevoie de centură, dar bugetul este restrâns”. Așa puțini cum sunt, banii de la bugetul național pentru variante de ocolire vor merge în acest an spre Rădăuți, Oradea, Satu Mare, Bușteni, Comarnic și Bârlad.

Nici cu cei de-aici nu ne este rușine

Timișul a avut parte de o droaie de parlamentari, care nu au făcut mare lucru pentru județul care i-a trimis în forul legislativ. Printre aceștia, rude de premieri și chiar copreședinți de partid. Mai preocupați să-și „dea la gioale” cu adversarii din plan local sau să se bată cu cărămida în piept că nu se căciulesc la București, bravii politicieni din județ știu, deocamdată, doar să se văicărească și să constate că Timișoara nu este tratată așa cum merită.

Între timp, alte persoane de la vârful administrației locale, din zone situate nu prea departe de Banat, nu au asemenea prejudecăți, tocesc treptele ministerelor și, se pare, obțin destule rezultate pentru cei care le-au acordat încredere.

Colac peste pupăză

În privința șoselei de centură – o investiție firească într-o țară civilizată, dar un vis prea îndepărtat pentru timișoreni – s-a ivit recent o nouă ipoteză, care poate sau nu să fie luată în serios.

Astfel, consilierul județean Marcel Mihoc a declarat în plenul celei mai recente ședințe a acestui for, că de vină pentru lipsa centurii ar fi, nici mai mult, nici mai puțin decât autoritățile din Moșnița, care s-ar fi încăpățânat cu „Drumul boilor” și ar fi dorit o intersecție în formă de T. Fostul președinte al CJT, Constantin Ostaficiuc, ar fi făcut toate demersurile pentru această centură în 2012 și avea, la acea vreme, promisiunea că în 2013 va începe lucrarea.

Cei 23 de kilometri ar fi fost gata să intre în șantier. Chiar și ca anecdotă, povestea este una tipică pentru modul în care se alocă banii pentru lucrări de un asemenea tip în țara noastră. Faptul că am trecut pe lângă o șosea de centură completă nu are, însă, cum să-i consoleze pe timșorenii care trec în fiecare zi prin praf și gaze de eșapament și care pierd zeci de minute așteptând la coadă după tiruri.Însă, din moment ce, din 2012 încoace, nici un politician local nu a mai fost în stare să obțină ceva, ce ar mai fi de adăugat?