ÎCCJ a validat raportul ANI privind conflictul de interese al primarului Timișoarei. Fritz anunță CEDO, spune că își duce mandatul până la capăt și acuză hărțuirea justiției. În aceeași zi, pe surse, apare informația unui nou dosar ANI privind casa și terenul de pe strada Eneas, acolo unde Ecopolitica a documentat în exclusivitate traseul real al vilei cumpărate de Dominic Fritz.
18 iunie 2026 nu a fost doar ziua în care Dominic Fritz a pierdut definitiv procesul cu Agenția Națională de Integritate. A fost ziua în care cazul Fritz – ANI s-a rupt în două.
Pe primul front, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul primarului Timișoarei și a confirmat raportul ANI privind conflictul de interese.
Pe al doilea front, în aceeași zi, Antena 3 CNN și jurnalistul Dragoș Boța (Home – dragosbota.ro) au scris, pe surse, despre un nou dosar ANI care ar viza casa și terenul de pe strada Eneas, banii soției și declarațiile de avere ale liderului USR.
Comunicatul ÎCCJ este limpede. Instanța supremă a confirmat hotărârea Curții de Apel Timișoara și a validat raportul ANI prin care s-a constatat starea de conflict de interese a lui Dominic Fritz.
În esență, ÎCCJ spune că primarul Timișoarei „a participat la emiterea unui act administrativ” prin care, „folosindu-și autoritatea funcției”, a procurat beneficii „propriului creditor”, de la care primise un împrumut pentru finanțarea campaniei electorale.
Aceasta este cheia dosarului: creditor de campanie, act administrativ, autoritatea funcției, obligație de abținere.
Dosarul nu este penal. Dominic Fritz nu a fost condamnat pentru corupție. Dar nici ÎCCJ nu a spus asta. Cazul este unul de integritate administrativă, iar standardul conflictului de interese este mai rece: nu trebuie dovedit un prejudiciu concret și nici faptul că decizia publică a fost efectiv influențată de corupție. Este suficient să existe un interes personal sau patrimonial care poate afecta imparțialitatea funcției publice.
Dominic Fritz a reacționat în aceeași seară și a încercat să mute discuția în alt registru. A scris că „ÎCCJ mi-a respins azi cererea de anulare a raportului ANI” și a anunțat că va contesta sentința la CEDO. A insistat că este „o sancțiune administrativă, nu o condamnare penală” și că efectul real ar fi interdicția de a candida la orice funcție aleasă până în 2030.
Pe fond, Fritz a susținut că dosarul privește „un PUZ elaborat în întregime” înainte ca el să ajungă primar, votat de Consiliul Local pe baza documentației semnate de fostul primar. Fapta imputată, în propria sa formulare, ar fi că a pus „o semnătură pe dublura referatului” semnat de predecesorul său, o semnătură „complet inutilă și fără vreo valoare juridică”.
Numai că aici se vede ruptura dintre apărarea politică și standardul ÎCCJ. Fritz vorbește despre o semnătură inutilă. ÎCCJ vorbește despre participarea la emiterea unui act administrativ, folosirea autorității funcției și beneficiul procurat propriului creditor de campanie.
Primarul a mai scris că ANI „nu vede apartamentele, ceasurile, mașinile și averile celor care au prădat acest stat”, dar îi caută pe cei „neascultători”. A invocat protestele din 2017, a spus că a ajuns „hărțuit de justiție” și a legat sentința de faptul că el și USR ar fi ajuns pe lista „dușmanilor Justiției” întocmită de CSM.
Finalul postării a fost unul de mobilizare politică: „nu abandonez lupta”, „voi duce până la capăt mandatul de primar” și că cere vot de încredere în Biroul Național, Comitetul Politic și Congresul USR.
Dincolo de această reacție, efectele juridice nu sunt închise. Fostul președinte ANI Horia Georgescu a vorbit despre un caz „clasic” de conflict de interese și despre posibile consecințe, cum sunt interdicție de trei ani, sancțiune financiară și chiar riscul pierderii mandatului.
Toni Greblă, fost judecător CCR, a mers mai departe și a spus că persoana găsită în conflict de interese trebuie să își piardă mandatul, altfel legea rămâne fără sancțiune reală. Aici trebuie păstrată prudența. Nu se poate scrie că Dominic Fritz și-a pierdut deja mandatul. Nu există, în acest moment, un ordin al prefectului. Dar nici varianta USR, potrivit căreia hotărârea nu atinge mandatul, nu poate fi tratată ca adevăr definitiv.
Bătălia se mută la Prefectura Timiș. Iar aici apare o ironie instituțională majoră. În aceeași zi cu verdictul ÎCCJ, Guvernul l-a numit prefect de Timiș pe Paul Finta, membru USR, despre care Ecopolitica a scris încă din 15 iunie 2026 în articolul „Prefectul cu profil ajustabil: jurist când trebuie, inginer când se cere, antreprenor la lăudat și membru USR tot timpul”.
Dacă efectele raportului ANI definitiv ajung pe masa prefectului, Paul Finta va trebui să decidă sau să fundamenteze juridic ce face cu situația președintelui propriului partid. Semnează? Nu semnează? Cere puncte de vedere? Lasă dosarul în aer? Orice variantă va trebui explicată în acte, nu în lozinci.
Fritz mai are și o carte procedurală la CCR. Potrivit informației publicate de Florin Pușcaș, redactor-șef al Știri pe Surse, ÎCCJ ar fi admis sesizarea Curții Constituționale pe textele privind prescripția răspunderii în materia conflictelor de interese și incompatibilităților. Asta nu anulează verdictul. Nu suspendă automat raportul ANI. Nu schimbă faptul că recursul a fost respins ca nefondat.
Dacă CCR admite excepția, Fritz ar putea încerca ulterior o revizuire. Dacă CCR o respinge, hotărârea ÎCCJ rămâne în forma actuală. Pe fond, însă, conflictul de interese este confirmat definitiv. Bătălia constituțională se joacă pe prescripție, nu pe inexistența conflictului.
În paralel, a reapărut al doilea front, mai exact casa și terenul de pe strada Eneas. Antena 3 CNN și Dragoș Boța au scris, pe surse, că Dominic Fritz ar fi vizat de un nou dosar ANI privind declarațiile de avere. Subiectul nu este nou, dar revine într-un moment devastator pentru liderul USR.
Documentele arată o tranzacție complicată. În contractul de vânzare autentificat sub nr. 1902 din 29 septembrie 2021, vânzătoarea este Scherbuha Marina, cetățean italian, născută la Moscova în 1962. Cumpărătorii sunt Dominic Fritz și Lin Yiran, căsătoriți sub regimul separației de bunuri.
Prețul total al imobilului de pe strada Eneas nr. 114 este de 279.000 euro. Contractul împarte suma clar. 146.400 euro reprezintă prețul terenului, iar 132.600 euro reprezintă prețul casei.
Terenul intravilan de 732 mp intră ca bun propriu al lui Dominic Fritz. Casa P+1E intră ca bun propriu al lui Lin Yiran. În favoarea soției se instituie un drept de superficie asupra terenului pentru 99 de ani.
Contractul explică și de ce. Lin Yiran „nu îndeplinește condițiile pentru dobândirea terenului”. Soluția aleasă a fost ca terenul să intre pe numele lui Fritz, iar soția să primească drept de superficie.
Dar fraza care contează cu adevărat este alta. Contractul precizează că „plățile ambelor imobile au fost efectuate integral de către dna Lin Yiran”. Prima sumă, 79.000 euro, a fost plătită prin transfer bancar la promisiunea de vânzare-cumpărare. Diferența, 200.000 euro, a fost achitată la autentificarea contractului, tot din conturile lui Lin Yiran.
Așadar, terenul de 732 mp, evaluat la 146.400 euro, devine bun propriu al lui Dominic Fritz, dar plata integrală a tranzacției este făcută de soția sa, într-un regim de separație de bunuri.
Aici apare întrebarea care poate fi miza noului dosar ANI. Ce a fost, juridic, această valoare trecută în patrimoniul lui Fritz? Donație? Vânzare-cumpărare? Plată pentru altul? Împrumut? Alt raport patrimonial între soți?
Dominic Fritz a susținut anterior că actul de vânzare-cumpărare ar conține o clauză de donație care îl face proprietar pe teren și că acest lucru ar explica formula din declarația de avere, unde apar donație și vânzare-cumpărare.
Numai că, în copia contractului analizată de Ecopolitica, nu apare o clauză explicită de donație. Nu apare cuvântul „donație”. Nu apar formulele „donator” sau „donatar”. Nu apare o clauză prin care Lin Yiran să doneze lui Dominic Fritz suma aferentă terenului sau terenul în sine.
Apare altceva. Lin Yiran plătește integral, iar Dominic Fritz dobândește terenul ca bun propriu.
În acest punct, afirmația jurnalistului Dragoș Boța, potrivit căreia în contract nu apare nicio referire la vreo donație, este susținută de documentul analizat.
Iar aici intră în scenă investigația Ecopolitica din 4 decembrie 2025. Pentru că povestea casei de pe Eneas nu se reduce la cine a plătit. Ecopolitica a documentat, în exclusivitate, traseul real al vilei: vânzătoarea Scherbuha Marina, născută la Moscova, cetățean italian; legătura cu ecosistemul Canzian; firma CANZIAN MARINA SRL; darea în plată din 2017; proprietatea ajunsă ulterior în tranzacția finală Fritz–Lin.
Investigația integrală Ecopolitica poate fi citită aici:
Contractul din 2021 arată că imobilul era sediul social al CANZIAN MARINA SRL, firmă înregistrată la ORC Timiș, iar cumpărătorii au acceptat menținerea gratuită a sediului social la această adresă până la 1 noiembrie 2023. Același contract arată că Scherbuha Marina dobândise proprietatea ca bun propriu prin dare în plată, în 2017.
Aceasta este piesa pe care Ecopolitica a pus-o pe masă înainte ca al doilea dosar ANI să fie invocat public pe surse. Casa de pe Eneas avea un traseu mult mai complicat decât versiunea publică simplificată.
În 18 iunie 2026, Dominic Fritz a pierdut definitiv un dosar ANI. Altul, potrivit informațiilor apărute în presă, ar putea abia să înceapă.
Primul dosar vorbește despre creditor de campanie, act administrativ și obligație de abținere.
Al doilea, dacă se confirmă oficial, va vorbi despre teren, bani, separație de bunuri, donație invocată public și donație care nu se vede explicit în contract.
Între cele două rămâne documentarea Ecopolitica, investigația exclusivă care arată că povestea vilei de pe strada Eneas este mult mai complicată decât părea.
