Pe vremuri, medicii veterinari profesau cu predilecţie în mediul rural. Acolo tratau porcii şi vitele, vaccinau găinile, inventariau efectivele de animale şi erau asimilaţi ca oameni ai satului, cu tot ceea ce presupune viaţa la ţară.
Deplasările se făceau cu şareta trasă, de regulă, de o mârţoagă colectivizată, care răzbătea cu greu prin coclaurii cătunelor, unde mergea domnul doctor să vadă dacă a rămas gestantă juninca omului. Între timp, vremurile s-au schimbat.
Şaretele au dispărut, veterinarii s-au cam mutat pe la oraş şi nu se prea mai ocupă de porci şi de vaci, ci mai mult de pisicuţe şi căţeluşi, care se pretează şi pentru traiul în mediul urban.
Cu toate acestea, intrarea în sediul Direcţiei SanitarVeterinare Timiş (din spatele Casei Tineretului) nu are nimic de-a face cu viaţa la oraş, chiar dacă locul este la doar câteva minute de centrul Timişoarei.
Noroiul şi gunoiul din zonă vorbesc de la sine şi amintesc de mediul rural cu care erau obişuiţi medicii veterinari pe când mergeau să facă injecţii la vaci. Mai lipseşte doar „şareta”, pentru a avea un tablou complet al veterinarului urbanizat doar pe hârtie.
Nu stiu cine esti dumneata dormnule Florescu, de-ti permiti sa ieie in deradere o profesiune. Si asta taman acum, cand intamplari tragice demonstreaza rolul fara de tagada al veterinarilor in prevenirea imbolnavirii oamenilor, a ingerilor de copii. Povestea dumitale introductiva cu sareta si martoaga, cu injectia la gaini, se vrea o ironie la adresa veterinarilor? Sarman de tine, esti iertat pentru ca nu stii ce faci. As vrea sa pricepi, facand eforturi, ca nobila misie a veterinarului nu are drept scop final injectarea gainilor ci, a pune pe masa dumitale alimene care sa nu-ti stea in gat, sau sa te exileze pe tron intreaga noapte, sau, doamne fereste sa te trimita la intalnire ca stramosii. Din parte- mi, numai de bine si un sfat : gandeste de trei ori si nu scrie niciodata !!!