Una dintre cele mai vechi angajate ale Spitalului Judeţean Timişoara lucrează… ”sub pământ”

Helena Warth este una dintre cele mai vechi angajate ale Spitalului Județean Timișoara, unitate sanitară înființată în toamna anului 1974. Veterana are aproape 40 de ani vechime.

”Lucrez din toamna anului 1976. Aveam atunci 24 de ani și eram muncitoare necalificată, adică ocupam postul de femeie de serviciu. În fapt, eram autopsier, dar pe vremea aceea nu exista o asemenea meserie în nomenclator. Primii zece ani am lucrat la morgă la Pediatrie, iar ulterior am trecut la adulți. După 20 de ani de la angajare am devenit și în acte autopsier”, spune Helena Warth.

Prima renovare după 1974

Secția de Prosectură a celui mai mare spital din vestul țării se află la demisolul clădirii și a fost recent amenajată.

”E prima renovare după 1974. Până acum s-au făcut doar mici intervenții. Lucrările au început în toamna anului trecut și au fost finanțate cu 250.000 de lei de Consiliul Județean Timiș. Pentru aparatură și cele necesare – cântare, elevatoare, mese de disecție și altele -, Ministerul Sănătății a alocat 115.000 de lei. Avem trei frigidere noi, cu trei locuri fiecare, în care cadavrele sunt păstrate la temperaturi de cinci grade Celsius și un congelator reglat la minus 15 grade Celsius, care permite depozitarea pe perioadă nelimitată de timp”, a precizat prof. dr. Marius Craina, managerul Spitalului Județean Timișoara.

Locul de muncă al Helenei Warth arată acum ca în filme: totul alb și curat, luminat de inoxul meselor de disecție și al frigiderelor. Înainte, pereții erau scorojiți pe alocuri, iar holurile brăzdate urât de țevile groase de încălzire care îți aminteau că ești sub pământ. Lumina nenaturală a becurilor din sala de disecții tăia brusc întunericul și se răsfrângea în antreul cu borcanele cu probe biologice necesare pentru activitatea didactică a viitorilor medici. Iar camerele frigorifice erau neîncăpătoare.

”Aici au fost eroii Revoluției pentru că, înainte, această sală era a Institutului de Medicină Legală. Noi nu ne ocupăm de cei cu traumatisme, de cei intoxicați, de sinucigași sau de cei care au indicații de medicină legală, ci doar de pacienții care decedează din cauze medicale în Spitalul Județean”, a declarat prof. dr. Alis Dema, medic-șef la ”Anatomie patologică”.

Luni, cea mai plină zi

”Scutirea de autopsie se acordă doar la cererea familiei, după ce examinăm foaia de observație și discutăm cu medicul curant. Nu pot fi scutite de autopsie cazurile cu suspiciune de culpă medicală”, completează prof. dr. Alis Dema.

”Accidentele vasculare cerebrale sunt de cele mai multe ori cauza decesului. Urmează cancerele, infarctul miocardic, trombembolia pulmonară, infarctul enteromezenteric (intestinal) și altele”, spune cea mai vârsnică autopsieră de la ”Județean”.

Helena Warth avea în grijă ieri, la ora prânzului, cinci pacienți, după ce de dimineață se ”externaseră” doi. Tocmai terminase de aranjat o pacientă în vârstă. E singură pe tură, colegul fiind în concediu de odihnă. O ajută un voluntar, care speră să ocupe postul de băieș dacă va fi scos la concurs.

”Eu le restaurez fețele în sensul că, la noi, ajung cu ochii deschiși și cu gura asemenea. Îi îmbrac și îi aranjez cu mâinile pe piept. Îi și pieptăn și le pun batic pe cap dacă așa doresc aparținătorii. La solicitarea familiei, îi și rumenesc cu farduri, să arate bine. Pe bărbați îi bărbieresc. Ne-ar trebui și doi băieși, dar momentan lucrăm cu doi voluntari. Ne ajutăm cu elevatorul, cu care îi coborâm de pe rafturile frigiderului și îi ducem până la masă și așa mai departe…”, spune Helena Warth.

Cea mai aglomerată zi la Secția de Prosectură este lunea, când toți pacienții ”internați” în weekend trebuie îngrijiți. În prezent sunt 14 locuri în total la rece, luând în calcul atât frigiderele noi, cât și dotările vechi. ”În zilele de luni avem 10-12 până la 15 cadavre”, spune prof. dr. Alis Dema. Recordul a fost de 19 pacienți într-o singură zi.

Reclamații și mulțumiri

Helena Warth a primit doar reclamații în toată cariera de patru decenii și nici un „mulțumesc”. ”De obicei, oamenii sunt nemulțumiți că nu îi pot lua decât după orarul stabilit, adică de la ora 8 la 14. Am mai primit reproșuri de la familiile pacienților cu septicemie, ale căror corpuri erau în putrefacție. De mulțumiri n-am avut parte. Am ales această meserie de nevoie, însă dacă ar fi să o iau de la capăt, aș face aceeași alegere. Nu țin minte niciun pacient și nimic nu-mi bântuie visele. E o meserie pentru care îți trebuie un caracter puternic, ca să rămâi integru”, spune Helena Warth.