La doar trei luni și jumătate mama sa l-a abandonat în spital. A fost luat de bunica vitregă și crescut până la vârsta de opt anișori! Apoi, viața sa a luat o altă turnură, nedorită, tristă. Cosmin Bogdan nu a mai putut fi în grija bunicii vitrege și a ajuns în căminul celei naturale.
Nu a dus o viață ușoară, iar la 13 ani a ajuns orfan cu… familie. De fapt, membrii acesteia nu au mai dorit să aibă grijă de el. În timp, a găsit refugiu în muzică și a învățat să cânte la pian.
”Când eram mic cântam la un pian de jucărie. Ulterior, am învățat să cânt la acordeon și la muzicuță, la Palatul Copiilor. De-abia la 23 de ani m-am apucat să studiez cu adevărat pianul”, își amintește Cosmin Bogdan.
Obișnuia să lucreze ca spălător de vase la un restaurant, ajutor de patiser sau merchandiser, ultimul job fiind de operator calculator. Din banii câștigați își plătea cursurile la pian, la Școala Populară de Arte din Timișoara.
A întrerupt aceste cursuri, după ce profesoara a decis să se retragă din activitate. Și, totuși, studiază singur, iar roadele muncii se văd prin premiile obținute. De patru ori a câștigat locul I în cadrul concursului ”Young artists Timișoara”, iar o dată, locul al II-lea.
Acum are 31 de ani și simte că locul său e pe scenă, însă talentul, în lumea grăbită de astăzi, este adesea trecut cu vederea.
Cosmin Bogdan locuiește încă la Casa de copii ”Frații lui Onisim” și nu a reușit să-și împlinească visul, acela de a fi pe scene importante pentru un artist. Spune că și-ar dori să poată cânta pe diferite scene ale lumii, să aibă posibilitatea să împartă cu publicul bucuria pe care o simte și el atunci când se află cu degetele pe clape.
Un vis a cărui împlinire încă o așteaptă, pentru că deoacamdată nici pe scena Filarmonicii Banatul nu a reușit să susțină un recital.
”Am cântat la Filarmonică, însă doar în cadrul unor serbări pentru copii…”, spune Cosmin Bogdan.
