Un ucenic olar nu vrea ca tradiția să se stingă

Un tânăr timișean s-a gândit la o sursă inedită de trai, olăritul, îndeletnicire care în mileniul trei s-a îndepărtat mult de util și s-a apropiat de artă.

De meserie electrician specializat în instalații de uz casnic, priceput la toate, Alin Andraș din satul Zorani, comuna Margina, a încercat mai multe meserii, fără să fie însă mulțumit de rezultatele obținute.

”Lucrul ca electrician nu rentează. Am făcut de toate, chiar și tractorașe din bucăți.

Sunt cunoscut ca <>, adică o persoană care se pricepe să meșterească. N-a mers grozav cu nimic. Consider că voi trăi mai bine din olărit, ale cărui taine le-am deprins de la bunicul meu, unul dintre cei 15 olari care trăiau odată în Jupânești”, mărturisește bărbatul de 36 de ani.

La îndemnul unchiului

Olăritul a reprezentat, încă din Neolitic, cea mai veche și cea mai importantă ”industrie casnică”, ce îngemănează trei elemente esențiale: pământul, apa și focul. În județul Timiș, localitatea Jupânești este considerată o adevărată ”vatră de olari”, ocupaţia aceasta fiind aici de mare tradiţie.

”Înainte, când eram eu copil, la Jupânești erau 15 olari.

În prezent, a mai rămas doar unul singur, Trandafir Velcotă, care are în jur de 90 de ani. Nu vreau ca tradiția să se stingă”, spune Alin Andraș, urmașul pe linie maternă al unuia dintre meșterii populari din ”vatra olarilor”.

Satul Jupâneşti este singurul centru de olărit activ din judeţul Timiş, fiind renumit mai ales prin vasele nesmălţuite, ceramica smălţuită fiind adoptată abia în ultimiii ani. ”Ideea de a deveni continuatorul olarilor din Jupânești a aparținut unchiului meu, sculptorul și pictorul Eugen Barbos”, dezvăluie Alin Andraș.

Șase luni de practică neîntreruptă

În luna noiembrie a anului trecut, tânărul timișean s-a decis să se întoarcă la tradiția bărbaților din familie. ”Din lipsă de bani, mi-am confecționat singur atât roata, cât și cuptorul.

Când totul a fost gata, m-am apucat să pun în practică ceea ce m-a învățat bunicul. La început e mai greu, deși eu am crescut printre olari. E nevoie de mult exercițiu.

E nevoie de cel puțin șase luni de practică pentru a realiza ceva ce poate fi expus publicului”, spune tânărul.

Oalele de Jupânești, făcute la Zorani

Alin Andraș, singurul care în prezent și-a arătat disponibilitatea de a continua tradiția, intenționează să realizeze celebra ceramică de Jupâneşti – recunoscută pentru fineţea pastei de nuanţă roşiatică, bogată în oxizi de fier, distincţia decorului geometric și eleganţa formelor – la Zorani, un mic sat ce aparține de comuna Margina, recent cooptată în strategia timișeană de turism.

”Lutul îl scot de la Jupânești. Tot de acolo aduc și nisip alb, necesar la prepararea materialului. Este foarte mult de lucru. Cel mai important aspect este acela de a realiza proporțiile optime în ceea ce privește pământul și nisipul.

Frământatul se face manual și durează până la două ore”, spune bărbatul care zilnic exersează la roată aproximativ trei ore.

”Până acum n-am scos nimic la vânzare. Am făcut vase doar pentru a învăța și am mai dat din ele la cunoștințe.

După ce realizez oalele le vopsesc cu lut galben sau piastreală, cum îi spunem noi. După această operație, las vasele la uscat pentru că dacă le bag în cuptor vor crăpa.

În perioada rece, durează chiar și o lună această fază. Când am mai multe, pun lemne la cuptor și aprind focul. Temperatura potrivită este între 850-1.000 de grade Celsius”, menționează Alin Andraș.

Categoriile de vase lucrate tradițional de olarii din Jupâneşti sunt ”blidele” şi ”tănierele” cu corpul tronconic sau uşor rotunjit şi cu buza dreaptă, oale de diferite dimensiuni, vase cu pereţii verticali şi toarte orizontale, ”cârcege” cu gura rotundă şi pântecele bombat, cănţi și ghivece de flori. Jupâneştiul este cunoscut în ţară prin târgul olarilor care se organizează aici anual în luna august.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns