Un timișean se visează aproape noapte de noapte la manșa unui avion. ”În majoritatea viselor sunt în cabina piloților”, recunoaște Mihai Bublea, din satul Gruni.
Ajuns la vârsta de 66 de ani, bărbatul are deja o vastă experiență în pilotaj. ”Aș fi regretat enorm dacă nu ajungeam aviator”, mărturisește bărbatul.
La 21 de ani și-a luat zborul
Cel care s-a născut fiu de preot și a primit nume de arhanghel a obținut la 21 de ani aripi. ”Am simțit o fericire imensă! Primul zbor l-am făcut la 21 de ani, la Boboc, lângă Buzău, unde am început Școala Superioară de Aeronautică Civilă și am terminat Școala de Ofițeri de Aviație, cum a fost denumită ulterior. Părinții voiau să mă fac preot, însă eu doream să devin profesor de geografie crezând că așa voi vedea lumea. Nu am fost admis în vară, așa că tata a spus că în toamnă voi merge la Teologie, la Sibiu. Nu eram împăcat cu ideea pentru că eram atras mai mult de lucrurile lumești. În acea vară, un musafir venit la noi a povestit cum la o berărie întâlnise pe cineva care i-a vorbit despre zbor. Atunci am decis că asta trebuie să fac”, spune Mihai Bublea, pentru care următorii 30 de ani au însemnat un șir lung de decolări și aterizări.
Anual, la ”verificare tehnică”
Pentru ca visul său să dureze, Mihai Bublea s-a hrănit bine și a dormit pe măsură, nu a consumat alcool și nici nu s-a tratat cu medicamente care au efecte secundare. În fiecare an, încăpea pe mâinile medicilor pentru ”verificarea tehnică”.
”Este adevărat că la primul examen medical, chirurgul mi-a depistat o hernie de disc în stadiul incipient. M-am rugat de el să mă lase să zbor. Am primit avizul și nici în ziua de astăzi nu am probleme cu spatele. Apoi, de la vârsta de 45 de ani, la fiecare șase luni făceam vizita medicală”, spune Mihai Bublea.
Nu s-a speriat niciodată
”Am început la aviația utilitară. În 1977 eram deja la Tarom, apoi, între 1996 și 1998, la Dac Airm, după care, până în 2001 la Orka la Cairo”, spune timișeanul. Mulți oameni s-au îmbarcat de-a lungul vremii în avioanele pilotate de el.
”Au fost artiștii vremii. Mi-i amintesc pe Șeicaru și Hrușcă. Apoi au fost și politicienii de atunci Ion Dincă, Poliana Cristescu și mulți alții. Pe Nicușor Ceaușescu l-am dus de la București la Sibiu după ultimul congres al partidului, în noiembrie 1989”, rememorează Mihai Bublea.
Singurul aviator pe care l-au văzut vreodată localnicii din Gruni a trecut prin multe. ”Nu m-am speriat niciodată. Am avut parte de numeroase defecțiuni tehnice și turbulențe, dar am știut că cineva mă păzește”, adaugă timișeanul care a văzut aproape tot pământul de la înălțime: din Canada până în Turkmenistan.
”În urmă cu câțiva ani am fost pasager. Nu e aceeași senzație”, mai spune omul care mai pilotează încă avionul după lăsarea întunericului, când Moș Ene pune stăpânire pe sat.
