Încredinţarea către mamă a copiilor minori ca urmare a divorţului reprezintă, conform noului Cod civil, un element de excepţie şi nu o regulă, cum era până nu demult. Nu întotdeauna, însă, autoritatea comună este în avantajul ambilor părinţi.
Aşa sa întâmplat în cazul unui bărbat din Arad, care a cerut să-i fie încredinţaţi lui cei doi copii pe care îi are, iar fosta sa soţie, care avea venituri mult mai mari, să plătească pensia alimentară. Însă, în final, soluţia dată de judecători l-a obligat la cheltuieli neaşteptate.
În vacanţă şi de sărbători
Iniţial, Judecătoria Arad a respins solicitarea bărbatului, dispunând ca minorii să fie încredinţaţi mamei, avându-se în vedere faptul că aceştia aveau domiciliul în Italia, acolo unde locuiau cu mama lor, şi că divorţul a avut loc din vina tatălui.
Totodată, acesta a fost obligat să le plătească copiilor o pensie alimentară până la majorat (de 297 de lei) şi i-a fost reglementată modalitatea prin care putea păstra legătura cu copiii: o lună în perioada vacanţei de vară, stabilită de comun acord de părţi, o săptămână în vacanţa de iarnă şi trei zile în anii impari cu ocazia sărbătorilor pascale, având obligaţia de a lua şi de a duce înapoi minorii la domiciliul mamei.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, deşi prin dispoziţiile noului Cod civil se afirmă, ca regulă, exercitarea autorităţ ii părinteşti în comun, în cazul de faţă finalitatea ei este dificil de atins şi în detrimentul celor doi copii minori, dată fiind distanţa dintre domiciliile celor doi părinţi. Mai mult, s-a ţinut cont şi de faptul că exercitarea autorităţii părinteşti trebuie făcută exclusiv în interesul copilului, concluziile instanţei de fond fiind că mama a prezentat mai multe garanţii morale şi materiale pentru creşterea şi educarea minorilor.
Cerere admisă parţial
Soluţia nu a fost pe placul bărbatului, care a formulat apel împotriva sentinţei, solicitând din nou încredinţarea copiilor şi obligarea pârâtei la plata unei pensii alimentare. Tribunalul Arad i-a admis doar în parte cererea, în sensul că a decis ca autoritatea părintească asupra celor doi minori să se exercite în comun de către ambii parinţi. Acest lucru presupunea însă cheltuieli suplimentare pentru tată.
Mama copiilor nu a fost de acord cu tutela comună, motiv pentru care a atacat decizia cu recurs la Curtea de Apel Timişoara. Analizând dosarul, completul de judecată al Curţii a menţinut soluţia dată de tribunal, decizia definitivă fiind aceea că autoritatea părintească se va exercita de către ambii părinţi.
Judecătorii au plecat de la premisa că „autoritatea părintească constă în dreptul şi îndatorirea părinţilor de a creşte un copil, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, precum şi de educaţia şi pregatirea profesională a acestuia.
Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte reprezintă o situaţie de excepţie, ce poate fi dispusă numai atunci când exercitarea în comun a autorităţii părinteşti ar fi contrară interesului superior al copilului.” În consecinţă, Curtea a stabilit că ambii părinţi trebuie să se implice fizic şi psihic în creşterea şi educarea copiilor, dar că aceştia vor avea domiciliul la mama lor, în Italia.
