Dacă ești grăbit, poți cataloga orice localitate care s-a „golit” de populație în anii comunismului sau ai tranziției drept una „depopulată și îmbătrânită”.
Satul Folea, aparținând de administrația comunală Voiteg, poate fi ușor categorisit așa. Aici, în prezent, mai trăiesc doar circa 400 de locuitori, dar localitatea, atestată de șapte veacuri, a cunoscut, cel puțin sub aspectul populației, vremuri mult mai bune.
În sat, există 385 de numere de casă, ceea ce ar presupune că populația sa ar trebui să fie de cel puțin de trei ori pe atât. Dar nu este. Din aceste foste gospodării, doar 185 de case mai sunt locuite.
Celelalte locuințe sunt părăsite, deteriorate, năruite sau au rămas, de pe urma lor, doar plațurile goale. Primarul Tudor Marinescu spune că aceste imobile sunt, dacă dorești să le cumperi, ieftine.
Satul aparținător, crede edilul, are șanse de a renaște, căci sunt deja patru timișoreni care și-au construit case noi aici.
Ceea ce îl face însă atrăgător este distanța relativ mică de Timișoara, conform unui indicator rutier de pe drumul european, de 32 de kilometri plus alți patru, de la acesta până în sat. În total, vreo 30 de minute de mers. Adică tot atâtea cât să traversezi municipiul, când nu vor mai fi șantiere… „în floare”.
Cea mai mare atracție, care îi conferă această șansă de a renaște, o constituie faptul că, de câțiva ani, drumul de acces de la șosea a fost asfaltat. Acest lucru a scos așezarea din izolare. De când există asfaltul și angajatorii se întrec în a trimite autobuze care să transporte muncitori.
Nu știm când Folea va redeveni „ce a fost ori mai mult de atât”, dar aceste premise există. E un loc cu destulă verdeață, cu un peisaj frumos, în care liniștea e totală. Asta dacă, pe străzi, nu trece cumva întâmplător în trombă vreo mașină… Pentru cine își dorește un astfel de loc tihnit pentru a-și construi o locuință nouă, Folea poate fi o opțiune demnă de luat în seamă.
